Arhive pe etichete: concurs proză arhiscurtă

O mai facem o dată?


Adică, mai ales voi: să mă votaţi, aici, la Călin, pentru cele două texte de proză arhiscurtă, „Crăciunul” şi „O altă dimensiune (din D’ale lui Victor)” , a căror temă a fost „o altă zi”.  Şi, dacă tot o mai faceţi o dată, nu uitaţi că trebuie făcut(ă) până mâine, vineri, ora 13,30. Puteţi vota şase texte diferite. Dacă mă întrebaţi de recomandări, îi recomand pe Victor, pe Bogdan, pe LeeDeeP (care a fost mai mult decât inspirată şi căreia îi mulţumesc, şi aici, pentru dedicaţia ei) şi, nu în ultimul rând, pe Călin (care a fost, şi de această dată, o gazdă desăvârşită).

Ca de obicei, mă înclin şi vă pup.

Vă invit s-o mai facem încă o dată, dar mai ales, vreau să vă mulţumesc pentru sprijinul vostru de până acum, tuturor:

http://adapavel.wordpress.com/2010/11/17/nemulțumiri/

http://pazniculdenoapte.blogspot.com/2010/11/frumusete-in-mediu-potrivnic.html

http://zaqk.wordpress.com/2010/11/18/pofta-buna/

http://alexandrescudaniela.com/sintaxe/

http://andreihappyday.wordpress.com/2010/11/16/am-fost-acuzat-de-plagiat/

http://blog.adrianvoicu.ro/index.php/2010/11/14/cu-cotetu-la-vedere/

http://bucurestiuldevis.blogspot.com/2010/11/femeia-de-serviciu.html

http://cititor.stirute.com/lansare-de-carte-picaturi-de-insomnie/

http://caius67.wordpress.com/2010/11/18/colectionara-de-cosmaruri-–-2/

http://cartidragi.blogspot.com/2010/11/pacla.html

http://cristiandima.wordpress.com/2010/11/18/nabadaiosu-si-pacpac/

http://dmd-suflet.blogspot.com/2010/11/o-seara.html

http://eclpsademart.wordpress.com/2010/11/10/fara-drept-de-a-refuza/

http://gabitzu.eu/2010/11/pentru-o-alta-zi/

http://gabrieladsavitsky.wordpress.com/2010/11/15/intamplare-in-rosu/

http://gabryellehelen.wordpress.com/2010/11/17/cine-moare/

http://gabrielailies.wordpress.com/2010/11/16/steve-vai/

http://geaninalisandru.wordpress.com/2010/11/18/picaturi-de-insomnie/

http://griska.wordpress.com/2010/11/15/nutu-de-pe-petsbox/

http://injineru.blogspot.com/2010/11/unde-e-vina.html

http://ivanuska.wordpress.com/2010/11/18/cineastul-2/

http://linkping.wordpress.com/2010/11/17/contributie-importanta/

http://lisandrulisandru.wordpress.com/2010/11/18/picaturi-de-insomnie-antologia-declin-si-revista-moldova-literara/

http://mariannicolescu.wordpress.com/2010/11/14/pastel-de-iarna-de-marian-nicolescu/

http://mesterulmanole.wordpress.com/2010/11/18/sa-nu-zici/

http://mirelapete.dexign.ro/2010/11/vara-lui-noiembrie/

http://natashauska.wordpress.com/2010/11/12/si-eu/

http://neinteles.wordpress.com/2010/11/18/incercare-literara-vi/

http://onlycontrovento.wordpress.com/2010/11/11/vis/

http://pisicaroz.ro/2010/11/șapte-semne-ca-sfarșitul-lumii-este-aproape/

http://povesteadarieinicole.wordpress.com/2010/11/18/ar-fi-fost/

http://proatitudine.ro/educatie/criza-modelelor/

http://redsky2010.wordpress.com/2010/11/18/prayers-for-bobby/

http://shorichitz.blogspot.com/2010/11/andrei_16.html

http://silavaracald.cotcodacii.ro/2010/11/18/guy-next-door/

http://starsgatescopiiimarisimici.blogspot.com/2010/11/promisiune.html

http://stropidesuflet.wordpress.com/2010/11/18/noapte-sfanta/

http://sufletdefemeie.wordpress.com/2010/11/17/sa-sfarsesti-ce-nu-poti-sfarsi/

http://teonegura.wordpress.com/2010/11/17/de-dor-nebun-de-tine/

http://totuldesprecopii.wordpress.com/2010/11/18/somnul-la-copilul-de-3-ani/

http://vanillamoon.wordpress.com/2010/11/09/morning-chat/

http://www.cojocarii.ro/2010/11/18/ne-laudam-cu-dintii/

http://www.virtualkid.ro/2010/11/12/in-tunel/

http://tocanadecuvinte.blogspot.com/2010/11/ciorba-de-miel-acrita-cu-prune.html

http://paulbalanca.blogspot.com/2010/11/moi.html

http://zbateri.blogspot.com/2010/11/ultima-survolare-palonului.html

http://www.malli.ro/2010/11/17/parerea-mea-despre-justin-bieber/

http://www.globe-trotter.ro/ziaruldela5/2010/11/18/toamna-pe-ulita/

http://www.crixti.net/2010/11/revista-spyro-online-revistaciaoro.html

Reclame

48 comentarii

Din categoria proză

Doar o…


altă zi. Aceasta este tema ultimei etape a concursului de PA-uri.

Cele două texte cu care am participat le puteţi citi mai jos:

Crăciunul

Stătea în şezlongul vechi, privind luminiţele colorate din faţa ei. Pisica i se strecurase în braţe şi torcea leneşă. Se gândi la copiii ei plecaţi prin alte părţi, la soţul ce nu mai era nici el şi ochii i se umplură de lacrimi. Nu-şi mai găsea rostul pe pământ şi nu înţelegea de ce Dumnezeu nu-i ascultă rugile. Singurătatea începuse să o macine tot mai mult, ca o boală grea. Bătrâna se ridică, stinse beculeţele şi se băgă în patul de lângă geam. Trecuse şi Crăciunul acesta. Ca oricare altă zi.

 

Într-o altă dimensiune (din D’ale lui Victor)

– Mami, uite, luna este doar pe jumătate!
– Da, puiule, îi răspund eu.
– Dar, unde este cealaltă jumătate?
– S-a ascuns, îi răspund eu, gândindu-mă cum să-i explic fazele lunii.
– Nu, mami, cealaltă jumătate este într-o altă dimensiune. Aşa se întâmplă, continuă el, într-o zi este într-o dimensiune, în altă zi, într-o alta. Nu-i aşa?
– Ai dreptate, dragul mamei.
– Noi când o să mergem în dimensiunea aceea? Când se vor întâlni cele două jumătăţi ale lunii?
Nu am ştiut ce să-i răspund, dar i-am promis că mă voi gândi la asta.

21 comentarii

Din categoria proză

Hap-urile de week-end


Ştiţi: Călin, concurs PA-uri, etapă nouă – tema „PASTILELE”.
Ei, haideţi, nu mai daţi ochii peste cap, că mai este puţin şi se va termina. Mai aveţi puţintică răbdare. Doar nu v-aţi înecat la mal, ca… Na, că am uitat cine. De aia zic, e nevoie de hap-uri:

Pastila miraculoasă

Îşi strângea copilul la piept şi-l privea ca pe o icoană. La rândul lui, micuţul se pierdea în privirea mamei lui, cu ochişorii aceia negri şi strălucitori, care parcă-i vorbeau. Îi zâmbea şi-o apucase de deget. Nimic nu putea rupe acea legătură, în afară de Dumnezeu. Dar, Dumnezeu i-l trimisese pe el. Asta însemna că trebuia să lupte pentru viaţa ei şi, mai mult decât atât, ştia că va reuşi. „Tu eşti pastila mea miraculosă, apa mea vie!”, îi zise şi-l sărută pe frunte, plângând. Copilul adormi.

 

 

Cel mai vesel cuplu

Nu ştia cum, dar, în ultima vreme, se întâlneau tot mai des. Oricare ar fi fost drumul ei, îl vedea, înconjurat de aproape aceiaşi prieteni şi tot timpul râzând în hohote. Râdea cu atâta naturaleţe, că îi molipsea pe toţi care-l auzeau. Întâmplător, o prietenă comună le-a făcut cunoştinţă. Prima întrebare a fost cum de reuşeşte să râdă atât. “Nu ştii? Râsul e cea mai bună pastilă pentru minte şi suflet.” Din ziua aceea, au rămas împreună şi a învăţat şi ea să râdă, devenind cel mai vesel cuplu.

 

Cam astea sunt. Sper să vă placă. 🙂

13 comentarii

Din categoria proză

Show must go on


Adică, în traducere liberă: intrai în horă, trebuie să joc. E vorba tot de concursul de PA-uri, organizat şi găzduit de Călin. Eu înţelesesem că sunt cinci etape, dar nu, spectacolul continuă. Nu că nu mi-ar plăcea. Dar, na, devine deja clişeu: vă rog citiţi, placeţi (sau nu), votaţi (sau nu). Eu sper să da. 🙂

Tema acestei etape este „frica„.

Am participat cu două proze arhiscurte, cele de mai jos:

Şi plecă

Închise ochii. Mâna sa mică se ascundea în palma lui, ca un porumbel speriat, aşa cum se întâmplase mereu. Se gândi la toate minunile din viaţa ei, la urcuşuri şi coborâşuri, la tot ce a însemnat viaţa lor împreună. El o privea cu aceiaşi ochi albaştri, ca în prima zi. Cu cealaltă mână îi mângâia părul încărunţit. Pe patul de spital, părea atât de mică şi de fragilă! Nu putea să o lase să plece! Nu acum şi nu aşa. Ea deschise ochii şi-i şopti, zâmbindu-i: “ Nu plânge, nu-mi este frică!” Şi plecă.

şi

Dragă Dumnezeu…

“Nu mi-e frică, nu mi-e frică, de bau-bau!” Stătea cu năsucul lipit de geamul mic şi aburit şi privea copiii din curte, care ţopăiau veseli şi cântau cât îi ţinea gura. Îşi dorea atât de mult să fie acolo, să se învârtească până ar ameţi şi să strige că nici ei nu-i este frică de bau-bau! Dar… îi era. Îşi făcuse loc în sufletu-i, odată cu plecarea părinţilor şi sosirea ei aici. Se simţea singură şi speriată. Strânse la piept păpuşa mică şi începu o nouă scrisoare: „Dragă Dumnezeu, ştiu că…”

41 comentarii

Din categoria proză

Noi şi Boc


mereu supuşi votului: aici. Până mâine, 01.11.2010, ora 23.

Numai că ei cu moţiunea, noi cu noţiunea. Ei cu cenzura, noi cu scriitura: adică PA-urile noastre.  Se strânseră, şi de data aceasta, multe şi faine rău. Dacă e să mă întrebaţi pe mine, cel mai original mi s-a părut al lui Victor – cel cu dialog, „În locul potrivit, la locul potrivit„.

Aşa că, dacă „Între cer şi pământ” – proza mea – v-a plăcut, votaţi-mă şi vă promit că anul viitor economia va cunoaşte creşteri record, ţara se va muta direct în SUA şi va curge numai lapte şi miere, la toate robinetele. 😀

Dar, pentru că puteţi acorda 3 voturi, unul ar putea fi, deci şi pentru Victor.

Dacă ar fi să fac un buchet din toate PA-urile, ar arăta cam aşa:

Între cer şi pământ, în locul potrivit, la momentul potrivit, noua plăcere a bunicului Hamlet [şi a] pisicii [lui]  negre, prietenul indispensabil şi desăvârşit – şi iscoada perfectă – era să-l urmărească pe deputatul cu acoperiş, aşa îl numea, din cauza pălăriei caraghioase pe care o purta, pe vecinul de alături, ce-şi intitulase, pompos, ditamai viloiul „Acoperişul cerului„. Nu vedea niciun impediment în a sta cocoţat pe acoperişul casei sale, de lângă peron(ul) haltei CFR, ca şi cum ar aştepta, mereu, un alt tren. Asta şi a-l bodogăni pe pivotul echipei locale de handbal erau preocupările lui cele mai noi. Se gândea, deja, pe care dintre nepoţi să şi-l facă discipol.

De nu vă place buchetul meu de PA-uri, nu aveţi decât să-l aruncaţi în maşina de spălat decapotabilă a domnului Lică. 🙂

Dragii mei, vă mulţumesc, anticipat, pentru voturile voastre.

15 comentarii

Din categoria proză

Între cer şi pământ


Aceasta este proza mea arhiscurtă pentru etapa a patra a concursului de PA-uri. Tema este „acoperişul”.

Ziua întreagă, stătea în căsuţa lui din copac. Îşi adusese acolo, soldăţeii de plumb, indienii de plastic, briceagul pe care-l primise cadou, cărţile cu Winnetou, Old Surehand şi Tom Sawyer, dar şi multe alte lucruri trebuincioase într-o astfel de locuinţă. Privea ore-n şir sătucul ce i se-ntindea la picioare, atent la fiecare mişcare: clipocitul Oltului, şerpuirea trenurilor, zarva oamenilor şi picoteala animalelor formau tabloul perfect, simţindu-se ca pe acoperişul lumii, între cer şi pământ.

Vă voi da eu de ştire, când şi cum cu votatul, mulţumindu-vă, totodată, pentru voturile voastre de la etapele anterioare. Mă înclin.  🙂

19 comentarii

Din categoria proză

A început votarea PA-urilor


aici: http://calinhera.wordpress.com/2010/10/26/valea-cea-mai-frumoasa-al-patrulea-palon/, până mâine, 27.10.2010, ora 16,30.

În caz că aţi uitat, PA-ul meu se numeşte TERAPIE.

Vă mulţumesc dacă mă votaţi. :=)

11 comentarii

Din categoria proză