Unde începe şi unde se termină?


UPDATE: Lume, lume, de la Călin citire:  „Cinci săptămâni în palon”, bal, mare bal! Pentru amănunte, mergeţi la castelanul Călin!

Ieri, întorcându-mă de la birou, am trecut pe la aprozarul de la parterul blocului şi am cumpărat legume. Astfel că, pe lângă geanta de umăr, geanta cu laptopul, am mai adăugat vreo două pungi cu legume, dintre care una voluminoasă, pentru că era plină cu varză. Intru în scara blocului şi, pentru a putea chema liftul, las pungile cu legume jos, sprijinite de perete. Aştept să coboare liftul. Între timp, mai soseşte şi un domn, îmbrăcat lejer, cam de vârsta şi înălţimea mea. Mă salută zâmbind. Îi răspund şi, deja, rotiţele încep să mi se învârtească: „bun, ce fac acum, urc în lift cu necunoscutul, sau mă sustrag elegant?” Numai că liftul a ajuns la parter, mă aplec să-mi iau pungile de jos,  domnul, zâmbind, se oferă să mă ajute. Ridică pungile, nemaişteptând confirmarea, deschide uşa liftului şi mă invită înauntru.  Îi mulţumesc şi încerc să  iau sacoşele din mâna lui. Omul îmi spune, politicos, că nu este nicio problemă să le ţină el până ajungem la etajul 9, unde – coincidenţă – urcam amândoi. „Merg la vecina d-voastră, d-na X”, îmi mai spune el, continuând să zâmbească.

Desigur, liftul îşi face treaba, ne duce unde i-am comandat, coborâm, îmi recuperez legumele, îi mulţumesc omului, ne luăm la revedere.

Deci, domnul cu pricina nu a vrut, aşa cum este firesc şi normal, decât să fie civilizat, politicos, gentleman. De ce mi-a fost teamă? De ce am privit cu îndoială bunele lui intenţii? Unde se termină graniţa dintre prudenţă şi paranoia? De ce mi s-a părut că este prea amabil? Pentru că „drumul spre iad, este pavat cu bune intenţii?” Pentru că suntem bombardaţi de ştiri despre crime, tâlhării, atacuri, etc.? Care, din păcate, sunt reale.  Oare, am uitat să ne purtăm omeneşte? În zilele noastre, anormalul este normal? Privim cu temere şi, punem sub semnul întrebării orice gest de bunăvoinţă, de politeţe, de amiciţie? Şi  nu m-am putut împiedica să mă gândesc, câţi dintre cei faţă de care eu m-am purtat firesc, deschis, prieteneşte, politicos, nu şi-au pus aceaşi întrebare: „oare ce urmăreşte?”

Voi ce părere aveţi?

Anunțuri

36 comentarii

Din categoria întrebări şi răspunsuri, ce credeti?, de prin viaţă păţite şi adunate, gânduri

36 de răspunsuri la „Unde începe şi unde se termină?

  1. De multe ori cand incerci sa ajuti o persoana sau esti politicos cu ea esti inteles gresit…

  2. Adela, eu ma consider cel mai mare sceptic dintre toti cei pe care i-am întalnit…ti-am înteles pe deplin teama.Cum m-am obisnuit sa nu am asteptari prea mari de la oameni, se întampla mereu sa pun la îndoiala bunele lor intentii.
    Granita dintre prudenta si paranoia cred ca se termina într-o certitudine.Cand avem convingerea ca totul este în regula si siguranta noastra nu poate fi pusa în primejdie.

    • Ştiu, Andrei, dar, pe de altă parte, aşa cum am spus şi în articol, eu mă simt jignită dacă oamenii ar considera că eu nu aş fi sinceră şi aş urmări ceva anume, orice. Bineînţeles, prudenţa esta mama siguranţei. Uneori, nici nu mai ştiu ce lecţii să-i dau copilului meu, să aibă sau să nu aibă încredere în oameni. Mă simt tare neputincioasă. Cum pot şti că dozez corect, mai ales, acum, la vârsta lui?

      • Lucrurile acestea se simt, nu se învata.Oricat îi vei spune sa fie încrezator în oameni sau nu, el îsi va dezvolta o parere proprie.Încrederea se castiga, nu este necesar si nici convenabil sa o oferim unor persoane abia cunoscute.Daca spunem cu prima ocazie, omul acesta merita încrederea mea sau nu merita, e ca si cum l-am judeca de la prima impresie.Adevarat ca multi vor tine cont de ea, dar pentru mine ramane insuficienta.

        Îl vei ajuta cel mai mult prin atitudinea ta.Imaginea pe care el o descopera în tine îl va influenta mai mult decat orice sfat.E la fel ca situatia în care imaginea spune mai mult decat o mie de cuvinte.

      • Andrei, în principiu, tu ai dreptate. Vorbim, însă, de un copil de 5 ani, care, oricât de isteţ ar fi, are nevoie, deocamdată, să fie învăţat, înainte de a-şi forma propriile concepţii, principii, etc. Da, încrederea se câştigă, dar, nu mai puţin adevărat este că poţi evalua un om chiar de la prima impresie. Eu, de regulă, reuşesc să-mi fac o impresie despre cineva de la prima impresie, fără să crezi că sunt superficială. Timpul şi experienţa de viaţă mi-au dovedit că nu m-am prea înşelat. Relativ la atitudine, vei vedea, la timpul potrivit 🙂 că, deşi copiii sunt foarte atenţi la comportamentul celor din jur, deşi uneori nu pare a fi aşa, ei cer şi explicaţii.

  3. Cred ca ar trebui sa avem mai multa incredere in bunele intentii ale celor din jur. Sa vedem, in fiecare situatie, mai intai partea buna – fara a ne pierde, evident, luciditatea de a evalua si partile rele.
    Pe exemplu concret, realitatea e ca domnul respectiv nu prea avea ce-ti face in drum spre etajul noua, un laptop in cap era de ajuns sa-l linisteasca:) … glumesc …..
    de multe ori m-am convins ca e adevaraat vorba aceea ca de ce ti-e frica de aia nu scapi, drept pentru care cred ca ar trebui sa ne fie frica de cat mai putine lucruri. Gandirea pozitiva face minuni, he he….

    Ca am inceput sa consideram ciudat normalul….tu ai facut exact ca mine cand am schimbat sediul biroului, dupa infernul fostilor proprietari, ma uitam de-a dreptul ciudat la noii proprietari care se purtau, in fond si la urma urmei, ca niste oameni normali. Numai ca eu deja consideram asta ciudat si mi se parea ca ascuuund ei cevaaaaa, ceee vor cu atata amabilitateeee? …. n-ascundeau nimic, sunt, pur si simplu, niste oameni normali care se poarta ca atare.
    Phui, bine ca m-am dat la loc ! 🙂

    Pe scurt, poate ca e vorba de perspectiva, poate vom schimba mentalitatile cand vom incepe sa consideram, iarasi, normalul ca fiind normal. (dar eu sunt o optimista incurabila….)

    • Smaranda, draga mea, la laptopul meu cât un caiet-vocabular de pe vremuri, nu făceam decât să-l enervez că, dacă tot m-am apucat de un lucru, măcar să-l fac aşa cum trebuie, nu? Şi nu mai aveam nici varza la mine că se oferise, galant, s-o care. 🙂
      Lăsând gluma la o parte, prin articolul meu am vrut să scot în evidenţă că, aşa cum spune şi Găbiţa, mai sus şi cum spui şi tu, tindem să punem sub semnul întrebării orice comportament de bun simţ. Şi asta nu-i normal.

  4. eu cred ca tindem sa generalizam comportamentul semenilor si sa privim cu scepticism orice exceptie… caci da, il consider pe domnul „tau” o exceptie. Nu cred ca e paranoia, e doar realitatea cruda.
    pupici.

  5. Pingback: Unde începe şi unde se termină? - Ziarul toateBlogurile.ro

  6. Pingback: Muza | Caius

  7. Pingback: Cu meşteşug | Ioan Usca

  8. Pingback: Drum spre devenire… (23) « Cristian Dima

  9. altcersenin

    din pacate,timpul in care traim nu predispune spre a avea incredere in oameni. Pe dealta parte sa traesti intro permanenta suspiciune fata de tot ce-i firesc, este obositor si…patologic.
    Iti inteleg framantarile tale de mama… Intradevar, pana copilul creste si isi formeaza propriul sistem de valori si aprecieri el se bazeaza la nivel intuitiv si educativ pe experienta celor din jur si in primul rand al parintilor…e greu… poate ca increderea trebuie de cultivat in primul rand fata de oamenii aproiati, iar pe parcurs, va invata sa poata singur aprecia cine merita incredere…Oricum totul este relativ si conditionat, din pacate…

  10. Ţinând cont de vremurile pe care le trăim şi de tot ceea ce se întâmplă nu mai este de mirare că trecem prin astfel de stări…

  11. Pingback: Tweets that mention Unde începe şi unde se termină? « Noaptebunacopii's Blog -- Topsy.com

  12. Eu știu una și bună. Nu mă uit la televizor pentru că mă încarcă negativ știrile despre rata infracționalității. Încerc și cred că și reușesc să îmi încarc gândurile cu energie pozitivă. Gândirea negativă, paranoia de cele mai multe ori, cred că atrage negativul. Așa că pornesc de la premisa că îl port pe Dumnezeu cu mine și nu sunt circumspect. Totuși asta nu înseamnă că nu am momente de panică și nu încerc să mă protejez. Totul ține de echilibru. Nici naiv nu vreau să fiu…

    • Totul ţine de echilibru, este adevărat, atâta vreme cât putem controla situaţia. Îmi place să cred că sunt un om echilibrat. Şi mai este o vorbă: „Hoţul strigă primul ” şi, cum am mai spus, nu-mi place dacă cineva îmi pune la îndoială bunele intenţii. Dar, trebuie să recunoşti că am ajuns să fim mult prea circumspecţi în relaţiile cu ceilalţi. Unde sunt vremurile când staăteam cu cheia de gât în faţa blocului, deşi se întâmpla să nu încuiăm uşa apartamentului? 🙂

  13. Eu am invatat sa ascult de instincte. Si trebuie sa recunosc ca nu m-au inselat. Daca ai avut rezerve, inseamna ca erau justificate. Stiu eu ce stiu. De unde stia ca stai la etajul noua?

    • Da, nici pe mine nu mă înşeală instinctele. Nu, nu ştia ca stau la etajul 9. Nu am vrut eu să lungesc povestea mai mult decât este cazul. M-a întrebat unde urc şi i-am spus să urce el primul. Atunci, mi-a spus că merge la et. 9; i-am spus că şi eu tot la 9, atunci mi-a spus că o vizitează pe vecina cutare. Ceea ce s-a adeverit că, până să scot eu cheia, el a bătut la uşă, vecina i-a deschis, l-a invitat înăuntru, etc., etc.

  14. Ada Pavel

    Vai, cât m-am regăsit în ce ai scris!
    Bine, nu cu liftul, că nu am, dar ca sentiment. Dacă mi se întâmplă scene din astea, încerc să refuz ajutorul, cu riscul de a părea deplasată.
    Ne e teamă pentru că am fost dezamăgiți de prea multe ori ca să ne încredem din prima. Chiar după mult timp petrecut cu cineva, tot nu ști ce-i poate pielea. Și așa e, considerăm că cei care sunt binevoitori au ceva ascuns. De asta am ajuns să nu mai fiu atât de altruistă, pentru că mi se reproșau uneltiri. eu, care voiam doar să ajut. Atitudinea ta e, totuși, îndreptățită, de vreme ce nu cunoșteai bărbatul.
    Trăim o viață prea nesigură, nu-i asa? 😦

  15. Ada Pavel

    Trăim, nu? „Tot înainte” e vorba pe care mi-o tot spune tata prin telefon de ceva ani, deși abia de curând am înțeles mai bine ce vrea să zică.

  16. eu cred ca e bine sa asculti de instincte, sa fii prevazator si sa anticipezi decat sa cazi cu inconstienta, in cine stie ce situatii neplacute. Omul s-a dovedit a fi de buna credinta. Dar pana la proba veritatii e un drum lung.

  17. Așteptam cu sufletul la gură să aflu cum scapi. Deja, construisem un plan.
    Totul este bine când se termină cu bine.
    p.s. Ai dreptate, trebuie să scoatem din viața noastră televizorul și presa.

    • Dincolo de „ştirile de la ora 5”, pe care nu le urmăresc niciodată şi nici ziare nu citesc – sincer – trăim într-o lume ciudată. În care nu mai ştim să simţim şi să ne purtăm normal. 😦

  18. Pingback: Cafeneaua cu vicii… « Cristian Dima

  19. Marian

    Adela, cu intrebarea ta ai generat o gramada de pareri,de argumente!Realitatea e ca e dificil sa raspunzi la o asemenea intrebare pentru ca nu exista numai un raspuns, pot fi mai multe, si nici asa nu’i cert ca raspunsurile sint si cele mai nimerite!In Romania nu prea exista lege si respect pentru lege,iar actele de violenta sint la tot pasul si la ordinea zilei! In conditiile astea e „normal” ca oamenii sa se comporte cu atita reticienta si suspiciune cind vin in contact cu o persoana necunoscuta!Si pentru ca nu prea exista lege si ordine si comportamentul oamenilor s’a adaptat conditiilor si realitatilor vietii si societatii!

    Te pup Marian

    • Marian, ai perfectă dreptate, nu poţi da un singur răspuns pentru cum să poţi trăi normal în „jungla” numită România. Cum spuneam într-o altă postare, a trăi aici, e ca şi cum ai călca pe un câmp minat.
      Te pup şi eu.

  20. globalizarea a dus la o neincredere crescuta a oamenilor in semenii lor. pur si simplu.
    nu cred ca e valabil doar la noi, numai ca noua ni se pare mai ciudat. in alte parti evolutia a fost lenta si acceptata ca normalitate.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s