Terapie


E miezul nopţii. Deschide încet uşa garajului, sperând să nu i se audă scârţâitul. Tot nu o reparase. Ia sub braţ sania fiului său şi iese tiptil. Strada este pustie şi albă. Se îndreaptă spre maidanul de la marginea oraşului, acoperit de zăpada ce strălucea în lumina lunii. Odată ajuns, îşi pune mănuşile şi porneşte spre cea mai înaltă pantă. Se urcă pe sania ce o şi pornise la vale şi strigă cât putu de tare: “Pârtiaaa!!” Când ceasul îi arătă ora 5, plecă spre casă. Începuse o altă zi de adult.

Acesta este PA-ul cu care particip la etapa a treia a concursului lansat de Călin. Tema este „la vale” şi deadline-ul este marţi, 26 octombrie, ora 14. Nu ştiu când se va vota, dar nu vă faceţi griji, vă anunţ eu. 😀

Anunțuri

16 comentarii

Din categoria proză

16 răspunsuri la „Terapie

  1. Pingback: Terapie - Ziarul toateBlogurile.ro

  2. Marian

    Probabil usa garajului era „manuala” si neunsa pe deasupra!Individul cu pricina probabil avea nevoie de „terapie” pentru ca s’a manifestat destul de straniu pentru o persoana normala! Pentru a te bucura de viata si de placerile copilariei nu’i nevoie sa te ascunzi sau sa pretinzi ca statutul de „adult” e incompatibil cu idea de joaca si de a avea „fun.” Oricum povestioara e frumoasa si ca tot ce vine de la tine, i’mi place! In alta ordine de idei Adela, chestia cu blogul a fost o gluma, si tu ai luat’o putin in serios…, Te pup si te imbratisez cu drag- Marian

    • Da, Marian, era manuală uşa garajului. Eram sigură că un ochi experimentat va observa asta. 🙂 Nu, nu se ascundea, îşi luase doar privilegiul de a se bucura în linişte de o experienţă cu iz de copilărie. Te pup şi eu, Marian, cu afecţiune. 🙂

  3. Altcersenin

    asta da terapie! 🙂 probabil, revenirea la bucuriile copilariei sunt unele dintre cele mai reconfortante momente…

  4. Se pare că ne pregătești de iarnă. În câteva rânduri ai împletit două etape ale vieții copilăria și maturitatea.

    Succes!

    • Mulţumesc, Geanina. M-am gândit că, uneori, copilăria poate fi o bună terapie atunci când simţim că suntem în derivă. Şi, apoi, cine nu e nostalgic după o „pârtieeee!!!!!!!” ? 🙂

  5. Pingback: Povestea cu flăcăul cel năzdrăvan – II | Ioan Usca

  6. Pingback: La vale (al treilea palon) « Călin Hera. PA-uri şi mirări

  7. Pingback: Sărbătorindu-l pe Picasso « Mirela Pete. Blog

  8. Pingback: Amalgam | Cojocarii

  9. Ada Pavel

    super! E frumos! Succes!

  10. Fain!
    Mai că-mi doresc să apară zăpada și să șutesc sania copiilor din garaj… E un derdeluș în apropiere. Wow, ce distracție o să fie! 😀

  11. Costica

    ca usa garajului era sau nu cu actionare manuala nu are nicio importanta! important este sa ai capacitatea de a evada din corsetul mentalitatii de adult si sa te lasi purtat pe aripi imaginare in lumea de mult apusa a propriei copilarii.E foarte important sa ai aceasta flexibilitate psihologica!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s