Amurg de toamnă fistichie,
cu gust galben de gutuie,
în suflet, încet se strecoară,
să mă vindece de vară.
Mă prefac că nu îmi place,
mă inundă, nu-mi dă pace,
în lumină mă-nfăşoară
să mă vindece de vară.
Amurg de toamnă pitorească
– gust galben de fetească –
m-ameţeşte, mă-mpresoară
să mă vindece de vară.
Îl gonesc, înapoi îl chem,
îl transform într-un poem,
el se supără-ntr-o doară.
Nu m-am vindecat de vară.