Arhive pe etichete: verde

Verde de viaţă


Mi-e verde de viaţă şi roşu de vis,
mi-s gleznele sufletului rupte,
mă plânge primăvara în flori de cais,
din mine, tristeţea caută să se-nfrupte.

Îmi şchioapătă inima în cuvinte,
în gânduri, îmi curge lumină,
privesc lumea, tăcută, cuminte
şi-aş vrea s-o răsfăţ cu flori de sulfină.

Bătrână şi grea, îmi este simţirea,
prin vene-mi se târâie cioburi de uitare,
mă sfâşie viaţa, mă doare iubirea,
mi-e bine şi rău, mi-e albastru de zare.

Mi-e floare de vişin suflarea,
iar zborul, aripă de fluture,
chiar de la venire, începe plecarea,
mi-e verde de viaţă, să-mi picure-n suflet…

Li-i verde de viaţă şi lor:
Cosmin Ştefănescu, Vania Usca, Alioşa

Reclame

13 comentarii

Din categoria gânduri, iubire, poezii, poezii proprii, viaţă

Dor


Mi-e dor
să-mi miroasă sufletul
a verde,
să râd atât de tare,
încât să vă molipsesc pe toţi,
să ne luăm de mână
şi să ne-nvârtim, hohotind.
Să ne dăm prioritate
unii altora, la infinit:
„Poftiţi, vă rog! Vai, se poate?!
Poftiţi d-voastră! Ba nu, d-voastră!”
Şi Dumnezeu să ne privească zâmbind.

Mi-e dor
să fim nebunii sănătoşi
şi nu sănătoşi nebuni,
mi-e dor de mine
cea de ieri
şi de noi, cei de mâine.

Mi-e dor…
să nu-mi mai fie
dor de viaţă…

18 comentarii

Din categoria de suflet..., gânduri, poezii, poezii proprii

Curcubeul


Astăzi, după ploaie, peste oraş,
cerul şi-a desenat guleraş,
cu roşu, oranj, galben şi verde,
ce, tocmai de departe, se vede!

A mai adăugat albastru, indigo şi violet
şi a desenat tuşele atent, încet,
ca nu cumva culorile să se-ntindă,
sau vreo scamă de nor, de el să se prindă.

După ce a terminat de desenat,
la gât, frumos şi l-a aranjat
şi, mândru de opera lui de artă,
tuturor, fericit, le-o arată.

Păsările, toate, toate,
la sfat sunt adunate,
privesc şi se miră întrebând
„ce şi-a mai pus cerul la gât?!”

„E un fular!”, strigă unele în cor,
„Ba nu, ba nu, este un nor!”
O rândunică zice: „Ştiu eu, ştiu eu,
Acela este un curcubeu!”

2 comentarii

Din categoria copil, copilărie, poezii, poezii pentru copii