În zăvoiul din oraş… (Poezii pentru Victor, poezii pentru copii)


În zăvoiul din oraş,
într-un „bloc” cu scoarţă,
s-au mutat, la ultimul etaj,
un veveriţoi şi a lui soaţă.

Îs veveriţe cu blazon:
El – Viorel, ea – Mariana,
Ea – roşcată, el – maron,
îşi poartă cu mândrie blana.

Cozi stufoase, urechi ascuţite,
ochişorii – boabe de piper:
veveriţele cele nou sosite
au făcut senzaţie-n cartier.

Copiii vin cu buzunare pline,
se adună la copacul cel faimos,
întind mânuţa cu nuci şi alune,
iar veveriţele apucă tacticos.

Şi fug, zglobii, cu ele-ntre lăbuţe,
în căsuţa lor din copăcel,
copiii râd şi bat din pălmuţe,
strigând: „aici, Mariana! aici Viorel!”

Drumul lor e-un du-te-vino,
dar veveriţele sunt fericite,
cămara le e din ce în ce mai plină,
astfel că ţopăie neobosite.

Anunțuri

3 comentarii

Din categoria poezii pentru copii

3 răspunsuri la „În zăvoiul din oraş… (Poezii pentru Victor, poezii pentru copii)

  1. christine

    Nu stiu de ce poezia asta ma trimite cu gandul la niste veverite de la ultimul etaj…

  2. Imi închipui ce plăcut este să ai cu adevarat nişte veveriţe în apropiere ! Atunci cu siguranţa, copiii ar sta mai mult cu ele, decât în faţa televizorului sau calculatorului! Cât priveşte veveriţele din poezie, sunt simpatice foc.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s