Arhive pe etichete: Moş Crăciun

D’ale lui Victor …


Ieri, mâncând un măr, Victor şi-a scos un dinţişor. Mă strigă să mi-l arate şi-i spun că trebuie să-l punem sub pernă pentru Zâna Măseluţă.
– Ei, mami, îmi zice, nu cred că-mi mai aduce Zâna Măseluţă ceva. Este al cincilea dinţişor!
– Măcar un pupic, mami, şi tot îţi aduce!
– Eeeee, zice el, nu sunt eu aşa de frumos să mă pupe Zâna Măseluţă!

După câteva clipe de gândire, îmi spune:
-Auzi, mami, ştii de ce nu poţi să-i ceri Zânei să-ţi aducă daruri mai mari, mai scumpe? Pentru că este mică şi nici nu are atât de mulţi bani ca Moş Crăciun şi Iepuraş!

Reclame

Scrie un comentariu

Din categoria copil, copilărie, de suflet..., inocenţă

Moş Crăciun pentru Vlăduţ şi fraţii lui


Dragii mei, am nevoie de ajutorul vostru. Nu pentru mine. Pentru Vlăduţ Ursache şi familia lui. Despre el, Vlăduţ, v-am vorbit aici:
Vlăduţ mai are doi fraţi: o surioară, care are 4-5 ani şi un frăţior, de 12-13 ani. Mă gândeam că, poate, împreună, putem fi Moş Crăciun pentru aceşti 3 copii.
Fie strângem ceva împreună şi facem un singur pachet, pe care să-l trimitem, fie vă implicaţi individual. Este alegerea voastră. Cadourile noastre pot consta în jucării, hăinuţe (pentru Vlăduţ sunt necesare NUMAI cămăşi, bluze cu nasturi, sau fermoar, pt. că nu poate îmbrăca altceva), alimente, jucării, bani, pampers pt. adulţi (pt. Vlăduţ), păturici pampers, etc.

Dacă veţi decide să participaţi individual, vă rog să mă contactaţi pentru a vă da adresa, numărul de telefon, nr. de cont, etc. ale familiei Ursache.

Pentru ce vom strânge împreună, veţi primi copii de pe facturi, bonuri, etc. Cei care au mai colaborat cu mine ştiu acest lucru. 🙂

Vă mulţumesc şi să vă ajute Dumnezeu!

7 comentarii

Din categoria campanie, copil, copilărie, de suflet..., viaţă

D’ale lui Victor


– Mami, dacă îi voi cere lui Moş Crăciun un milion de dolari, îmi va aduce?

Scrie un comentariu

Din categoria copil, copilărie, D'ale lui Victor, de suflet..., inocenţă

Căsuţa poveştilor – Când e iarnă, dragul mamei…


La mulţi ani, de Moş Nicolae! Să vă aducă, tuturor, zâmbete, sclipiri voioase în ochi, pace în gânduri şi căldură în suflete!

14 comentarii

Din categoria copil, de suflet..., La mulţi ani!, natură, poezii, poezii pentru copii, poezii proprii, poveşti

Când e iarnă, dragul mamei…


Dragul meu, copilaş,
vino cu mama, mintenaş,
să-ţi arăt ce s-a-ntâmplat,
acum, că toamna a plecat:

Iarna, mândră crăiasă
şi-a făcut culcuş pe casă
şi-n grădina ce, altădată,
era atât de colorată.

Fulgi mici şi argintii
dansează-n aer, mii şi mii,
pe năsuc ni se lipesc
şi, tot acolo, se topesc.

Alţii, chiar mai jucăuşi,
apar dansând, acuş-acuş,
se strâng cu toţii, laolaltă
şi natura o-mbracă-ndată,

în strai alb şi pufos,
ca-ntr-un cojocel gros,
s-o apere de gerul care
vrea să-ngheţe totu-n cale.

Săniuţa cea sprinţară
pe derdeluş, voioasă zboară,
copiii, fericiţi, zglobii
stau la joacă-ntreaga zi.

Moş Nicolae şi Moş Crăciun
vin cu daruri în Ajun,
pentru copiii cei cuminţi
ce-au ascultat de părinţi.

Iarna este, acum, regină
pentru trei luni. Apoi, primăvara o să vină.
Dar asta, dragul mamei,
e o altă poveste. Va veni şi vremea ei.

25 comentarii

Din categoria copil, copilărie, poezii pentru copii, poezii proprii

D’ale lui Victor – Moş Crăciun, deconspirat


De Crăciun, am fost la părinţii noştri, atât ai mei, cât şi ai soţului meu. Ajunul l-am petrecut la socrii mei. Deci, Moş Crăciun acolo ne-a căutat, mai ales pe Victor. Pentru că soacrei mele tare mult îi place rolul acesta, am decis să fie ea „Moş Crăciun.” Zis şi făcut. Aşa că am pornit la deghizat: jos cercei, lănţişoare, machiaj, pus costum, fes, barbă, obraji şi nas roşu, sacul cu cadouri. Desigur, buni G. – soacra – a trebuit să plece să-l aducă pe Moşul. Numai că, nu ştiu cum, nu s-au întâlnit şi a trebuit să-i deschid eu uşa Moşului şi să-l invit în sufragerie. Victor s-a emoţionat imediat şi a venit la mine. Simţeam cum îi bate inimioara, ca o pasăre speriată. Cu toate acestea, îl cerceta cu mare atenţie pe Moş Crăciun. I-am cântat împreună un colind, după care, fiecare ne-am primit cadourile. După ce şi l-a primit pe al lui, s-a dus la taică-său şi i-a şoptit:
– Tati, Moşul ăsta seamănă cu buni. De fapt, cred că e chiar buni, că, uite, are barbă falsă!
Moş Crăciun a plecat cu un: „Ho-ho-ho, am plecat dragul moşului!”, cât s-a putut de „masculin”.
Eu l-am condus la uşă şi am plecat, bineînţeles, după buni care se „rătăcise”. Odată recuperată, a fost „apostrofată” de către toţi:
-Buni, unde ai fost, că a venit Moşul şi nu te-a găsit?
Victor, însă, îi zice:
– Degeaba, că buni a fost Moş Crăciun!
A trebuit să-i explicăm că, în timp ce noi eram pe drum, venind de la Bucureşti, moşul a venit, nu ne-a găsit, i-a lăsat bunicii cadourile şi un costum ca al lui şi a rugat-o să-l ajute.
Nu cred că am fost prea convingători.
În seara de Crăciun, Victor o roagă pe buni să-şi pună costumul Moşului, din nou şi să joace „sceneta” încă o dată. Ceea ce buni a şi executat, evident. După ce sceneta a luat sfârşit şi Moşul a redevenit buni, Victor îi zice:
-Buni, unde ai fost că a venit Moş Crăciun şi nu te-a găsit!

28 comentarii

Din categoria copil, copilărie, D'ale lui Victor, de suflet..., sărbătoare

Prima mea întâlnire cu Moş Gerilă


Pentru cei mai tineri, Moş Gerilă era Moş Crăciun. Pe vremea comuniştilor, nu aveam voie să-i spunem Moş Crăciun. Că atunci se întâmpla, mai exact în Ajunul Crăciunului anului 1979. Eu aveam 5 ani şi jumătate, fratele meu, Liviu, avea 4 ani. În acea seară, cam pe la orele 20, mama s-a gândit să ne înveţe cum şi cui să deschidem uşa, atunci când sună cineva. Şi, ca printr-o minune, în timp ce ne dădea explicaţiile necesare, s-a auzit soneria.
– Ei, haideţi acum, să vedem ce aţi învăţat, ne-a spus mama.
Noi am fugit spre uşă, am luat scaunul să ne uităm pe vizor, dar nu am văzut nimic, am întrebat cine este, iar răspunsul a fost:
– Moş Gerilăăă!
Ne-am uitat miraţi la mama, care ne-a spus că putem deschide şi, în cadrul uşii, şi-a făcut apariţia însuşi Moşul, cu un sac mare şi roşu în spate. Noi ne uitam la el cu ochii mari, cât cepele. După ce ne-am dezmeticit, l-am luat de mână şi l-am dus în camera noastră, i-am spus repede poeziile şi ne-am aşteptat cadourile. Nu mai ştiu exact ce a primit fratele meu, dar eu am primit un frumos set de cafea, cu ceşcuţe şi farfuriuţe foarte colorate.
Mai târziu, la doar câţiva ani, am aflat şi cine a fost Moşul nostru – un prieten de familie, dl. L.
Voi vă amintiţi prima voastră întâlnire cu Moş Gerilă/Moş Crăciun?

26 comentarii

Din categoria copil, copilărie, de prin viaţă păţite şi adunate, de suflet...