Arhive pe etichete: Bondărel

Bondărel şi casa umblătoare


Ce se vede, oare,
prin iarba verde şi deasă,
acolo-n depărtare?
Pare a fi o casă!”
 
Zise, în sinea-i, Bondărel,
curios, din fire.
„Ia să mă apropii niţel,
să mă uit mai bine!”
 
Şi, imediat, zbură,
spre casa din depărtare,
dar, mult se mai miră,
văzând că-i umblătoare.
 
Ceva nu-i în regulă aici!”
îşi spuse încruntat.
Imediat, două corniţe mici,
spre el, s-au înălţat.
 
Cine eşti tu, o casă cu picioare?
Hm, dar, mai bine, plec!”
„Nu, casa-mi este-n spinare,
iar, eu sunt Domnul Melc!”
 
„Domnul Melc? Eu sunt Bondărel!
Dar unde ai plecat?
N-ar trebui să te grăbeşti niţel?
C-aproape s-a-nnoptat.”
 
„He, he, he, dragul meu,
că s-a-nnoptat, nu-i supărare.
De ce crezi că m-am gândit eu
să-mi car casa în spinare?
 
Alunec, uşor, pe iarbă,
admir, ating, privesc,
eu n-am, dragă, nicio grabă,
când nu mai pot, mă odihnesc!”
 

14 comentarii

Din categoria poezii, poezii pentru copii