Bondărel şi casa umblătoare
Ce se vede, oare, prin iarba verde şi deasă, acolo-n depărtare? Pare a fi o casă!” Zise, în sinea-i, Bondărel, curios, din fire. „Ia să mă apropii niţel, să mă uit mai bine!” Şi, imediat, zbură, spre casa din depărtare, dar, mult se mai miră, văzând că-i umblătoare. „Ceva nu-i în regulă aici!” îşi spuse încruntat. Imediat, două corniţe mici, spre el, s-au înălţat. „Cine eşti tu, o casă cu picioare? Hm, dar, mai bine, plec!” „Nu, casa-mi este-n spinare, iar, eu sunt Domnul Melc!” „Domnul Melc? Eu sunt Bondărel! Dar unde ai plecat? N-ar trebui să te grăbeşti niţel? C-aproape s-a-nnoptat.” „He, he, he, dragul meu, că s-a-nnoptat, nu-i supărare. De ce crezi că m-am gândit eu să-mi car casa în spinare? Alunec, uşor, pe iarbă, admir, ating, privesc, eu n-am, dragă, nicio grabă, când nu mai pot, mă odihnesc!”
Din categoria poezii, poezii pentru copii
Noaptebunacopii's Blog 
Pingback: Două lecţii « Gabriela Savitsky
Pingback: Exil – Sânge balcanic (83) poem « Cosmin Stefanescu's Blog
Pingback: Caroserie stas – Sânge balcanic (84) poem « Cosmin Stefanescu's Blog
Bondărelul buclucaș zboară grabnic din floare-n floare /
Când deodat, surprins rămâne căci pe o frunză aninat /
Domnu Melc cel sidefat, stă confortabil, zâmbind în soare /
Acesta amuzat, îi joacă pe cochilie din raze un desen animat.
Îmi place poemul tău… iar pentru că m-a și amuzat, am scris pe dată câteva versuri pe care al tău poem mi le-a inspirat.
O zi minunată!
Mulţumesc, Cosmin, pentru că mă citeşti, pentru că-ţi place şi pentru că ai scris cele câteva versuri, care-s tare frumoase!
Numai bine şi ţie!
Pingback: Elucubraţii – Tolaie « Link-Ping
Pingback: Ziua taxei de apoi « Blogul lui Teo Negură
Ai un talent deosebit la poezie. Atat de frumos scris despre bondarel si melcul, care nu se grabeste niciodata! O sa le lipesc si eu aceste poezioare la albumul nostru de poezii de invatat pentru Stefi. Egaleaza cu cele ale Elenei Farago. Si nu zic doar asa. Pupici.
Sărutmâna, din suflet!
O sa citesc poezia ta fetei mele, ar e doar patru ani, sunt sigur ca-i va placea, pe mine m-a fermecat inocenta pe care-o degaja.
Să-ţi trăiască, să fie sănătoasă şi să aibă noroc! Mă bucur că-ţi place poezioara. Aştept, însă, reacţia fetiţei tale! 🙂
Vă pupăm.
Cred că până la urmă, Bondărel şi melcul au devenit buni prieteni , şi în schimbul odihnei pe cochilie, bondarul aduce în zbor melcului informaţiile adunate din cursele lui aeriene! Victor să fie cu ochii pe ei!
🙂
Imi plac mult bondarii, in special unul pe care il iubesc foarte mult.