Când e iarnă, dragul mamei…

Dragul meu, copilaş,
vino cu mama, mintenaş,
să-ţi arăt ce s-a-ntâmplat,
acum, că toamna a plecat:

Iarna, mândră crăiasă
şi-a făcut culcuş pe casă
şi-n grădina ce, altădată,
era atât de colorată.

Fulgi mici şi argintii
dansează-n aer, mii şi mii,
pe năsuc ni se lipesc
şi, tot acolo, se topesc.

Alţii, chiar mai jucăuşi,
apar dansând, acuş-acuş,
se strâng cu toţii, laolaltă
şi natura o-mbracă-ndată,

în strai alb şi pufos,
ca-ntr-un cojocel gros,
s-o apere de gerul care
vrea să-ngheţe totu-n cale.

Săniuţa cea sprinţară
pe derdeluş, voioasă zboară,
copiii, fericiţi, zglobii
stau la joacă-ntreaga zi.

Moş Nicolae şi Moş Crăciun
vin cu daruri în Ajun,
pentru copiii cei cuminţi
ce-au ascultat de părinţi.

Iarna este, acum, regină
pentru trei luni. Apoi, primăvara o să vină.
Dar asta, dragul mamei,
e o altă poveste. Va veni şi vremea ei.

Publicitate