Arhive pe etichete: stea

Cea făr’ de rost


Îţi voi fi lună şi-ţi voi fi soare,
îţi voi fi cer şi-ţi voi fi mare,
îţi voi fi ieri şi-ţi voi fi fost
iubita ta, cea făr’ de rost….

Drum îţi voi fi şi-ţi voi fi cale,
dor îţi voi fi şi-ţi voi fi jale,
îţi voi fi mâine şi-ţi voi fi fost
iubita ta, cea făr’ de rost…

Ne vom reîntâlni, însă, cândva,
sub steaua mea, sub steaua ta,
ne vom iubi şi va fi fost
iubirea noastră cea cu rost.

Vom spune lumii-ntregi, apoi,
cum dragostea se-mparte doar la doi,
tu mă vei ierta, chiar de am fost
iubita ta, cea făr’ de rost…

Reclame

Scrie un comentariu

Din categoria de suflet..., poezii, poezii de dragoste, poezii proprii

Din aburi de cafea


Mă voi întrupa
din flori de levănţică şi aburi de cafea,
în fiecare dimineaţă şi-n fiecare seară,
îţi voi fi simfonie, cu miros de scorţişoară.

Mă voi prelinge, încet, pe buzele fierbinţi,
voi curge, apoi, lasciv, în palme-ţi, să mă alinţi,
voi fi a ta iubită, cea veşnic răsfăţată,
vei fi al meu iubit şi-a noastră lumea toată.

Povestea e aşa: iubirea nu piere niciodată,
aşteaptă numai să fie reîntrupată:
din flori de levănţică, din aburi de cafea,
dintr-un mesteacăn singur, din pulbere de stea.

8 comentarii

Din categoria de suflet..., iubire, poezii, poezii proprii

Vis de copilă


Îţi aminteşti, micuţă stea,
dorinţa mea din seara aceea,
când te pândeam, dup-o perdea,
sperând să-ţi aflu odiseea?

Te întrebam de unde vii,
rugându-te să cobori la mine,
şi-ţi spuneam chiar poezii,
şoptind naiv: „ia-mă cu tine!”

Tu mă priveai, clipind şăgalnic,
jucându-te de-a v-aţi scunsea,
inima-mi bătea năvalnic,
îţi aminteşti, micuţă stea?

Voiam lumina ta de-argint,
din ea să-mi împletesc o scară,
să mă înalţ, să te ating,
să fiu ca tine, pentru o seară.

Să luminez drumuri pe mare
şi să-mplinesc dorinţe ascunse,
să îndemn lumea la visare,
să-nsufleţesc gânduri nespuse.

Îţi aminteşti, micuţă stea,
că te-am rugat să-mi povesteşti
cum de faci tu toate astea?
Te-ai mulţumit doar să zâmbeşti.

Eu am rămas cu visul meu,
încă dorind să-ţi dezleg misterul,
tu ai mers pe drumul tău,
cununându-te cu cerul.

 

30 comentarii

Din categoria poezii, poezii proprii

Pentru tine, mama mea (Poezie pentru Victor, poezii pentru copii)


Eşti primul chip zărit,
eşti prima alinare,
eşti primul meu cuvânt,
eşti prima legănare.

Azi, de ziua ta,
o stea vreau să-ţi dăruiesc
şi vreau să ştii, mămica mea,
că, zilnic, eu îţi mulţumesc:

Pentru grija ce mi-o porţi,
pentru că, în mine, crezi,
pentru toate acele zile şi nopţi,
în care mă veghezi.

Şi mai am o datorie:
să te fac, de acum, mereu,
să spui, zilnic, cu mândrie:
„Acesta este fiul meu!”

3 comentarii

Din categoria poezii pentru copii, poezii pentru mama, părinţi