Arhive pe etichete: poem

Ce faci cu toamna?


– Ce faci cu toamna asta din suflet?
m-ai întrebat.
Ce să-ţi fi răspuns?
Că este toamna mea?
Că face parte din mine?
Tocmai de aceea nu aveam dreptul s-o păstrez.

-M-am gândit să-i fiu frunză,
ţi-am spus.
În căderea-mi, să mângâi o frunte plecată
sau un gând rătăcit,
un căţel pierdut,
un copil singur,
o lacrimă sau o privire
ce şi-a pierdut strălucirea.

– Şi, apoi? Pentru că nu-ţi va fi destul.
Ştii doar că nu-ţi va fi.
– Apoi, aş arde ca o candelă
la căpătâiul unui vis
sau aş încălzi un zâmbet îngheţat.
Ori aş topi o inimă ce a uitat să trăiască.

– Şi…?
– Şi aş mai fi un poem
pe care să-l citească în amurg cocorii
celor plecaţi în lume…

– Apoi?
– Apoi, aş fi toamna ta ….

Reclame

Scrie un comentariu

Din categoria poezii, poezii de dragoste, poezii proprii, viaţă

Te uită ce aduce septembrie…


… un Ultim Mitropolit, o Colecţionară de coşmaruri, ce şi-au făcut drum printre Tenebrele unei lumi în derivă. Dar mai multe ştie domnul Ioan Usca (Vania, pentru prieteni). Poftiţi de aflaţi. 🙂

Bine, cu siguranţă, si doamna ştie câte ceva.

De asemenea, pe lângă ceai cu miere, domnul Călin Hera, ne-a mai promis şi altceva. Cum, încă, nu am aflat despre ce este vorba exact – o fi cafea cu sare? -, vă invit să-l întrebaţi direct. 🙂

Pentru că am aflat după ce am publicat, updatez:

Nici Geanina şi Cristian Lisandru nu au stat degeaba. Faceţi-i  o vizită lui Cristian şi o să vedeţi. Merită. Veţi găsi, la faţa locului, nişte Amprente.

10 comentarii

Din categoria de suflet..., eveniment, prietenie, recurs la prea multă realitate