Cum muşcă din mine!


Muşcă, din mine, tristeţea
hulpavă, ca o fiară-nfometată!
Caut să fug, să mă pierd în mulţime,
strigând după ajutor.
În jurul meu, însă,
caruselul cu umbre scârţâie laconic.
Priviri goale şi zâmbete-ngheţate
se scurg peste frunze adormite.
„Unde sunt oamenii? Unde aţi plecat?
Ce vârcolaci v-au furat strălucirea din ochi?”
Ţip ca o nebună şi mă doare…
cum muşcă, din mine, tristeţea hulpavă!

Anunțuri

7 comentarii

Din categoria manifest, poezii, poezii proprii, privind în jur, viaţă

7 răspunsuri la „Cum muşcă din mine!

  1. Dan

    ..ori vârcolaci, ori iscusiţii draci…

  2. Legioner

    Foarte frumos.
    Ceva de genul asta vad si eu in fiecare zi, mie insa imi suna ceva de genul asta in cap: „Slalom printre cretini”

  3. Daca vrei s-alungi tristetea
    Priveste-ti in oglinda chipul,
    Si vei vedea ca tineretea,
    E-n armonie cu surasul.

  4. liv

    prea trista !……prea multa melancolie!….

  5. carmen Bodron Rusu

    Imi place raspunsul tatalui .

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s