Uneori, e nevoie de atât de puţin pentru un zâmbet


Aseară, am fost să fac cumpărăturile pentru vizita de azi, de la azil. După ce am am plecat de la casă, m-am retras lângă o băncuţă să golesc căruciorul. Pe acea băncuţă, se odihnea o bătrână, ce cred că avea în jur de 80 de ani şi pe care, de altfel, am văzut-o încă din magazin. Îşi cumpărase o sticlă de ulei şi încă ceva. Era o bătrână micuţă, adusă de spate, sărăcăcios îmbrăcată şi tristă. M-am apropiat de ea şi am întrebat-o dacă îmi permite să-i ofer ceva. Mi-a răspuns simplu:
– Dacă vreţi dumneavoastră…
I-am dat câte ceva din ce cumpărasem, separat de cumpărăturile pentru azil. Asta a făcut ca, încă două doamne, ce stăteau lângă ea pe bancă, să-i ofere şi ele, una o portocală şi alta o cutie cu pateu. Bătrânica a spus, firesc, „bogdaproste” şi mi-a zâmbit. La fel şi doamna care-i dăduse pateul.

Anunțuri

16 comentarii

Din categoria de suflet..., diverse, gânduri, privind în jur

16 răspunsuri la „Uneori, e nevoie de atât de puţin pentru un zâmbet

  1. ce frumos gestul tău, Adela. și atât de elegant în a o întreba mai întâi dacă îți permite să o ajuți. căci ai nevoie de voință și pentru a ajuta și pentru a fi ajutat. iar zâmbetul acela răsplătește cu prisosință 🙂

    • Bogdan, nu a fost mare lucru. Am scris despre asta, dintr-un motiv anume: am devenit atât de apăsaţi de propriile noastre griji – şi pe bună dreptate – încât uităm de lucrurile simple, uităm să mai privim în jurul nostru, uităm să mai întindem o mână celor şi mai necăjiţi dintre noi. Da, zâmbetul acelei doamne în vârstă a fost o răsplată care mi-a încălzit sufletul. Ca de altfel şi zâmbetul celeilalte doamne, care mi-a urmat gestul. Nu ştiu cum să spun: a fost aşa un fel de mulţumire tacită, un fel de complicitate. Sunt lucruri aparent fără valoare, dar care, pentru mine, înseamnă, oricât de naiv ar suna, speranţa că nu am murit de tot, noi, oamenii acestei ţări: că mai ştim, cât de cât, să mai fim solidari. Na, că am comentat mai mult decât am scris în articol. 😀
      Vă pup, dragii mei!

  2. Diana Alzner

    Adela, e cea mai fericire aceea de a putea ajuta pe cineva care are nevoie.

    • Da, Diana, nici nu a fost mare „brânză”, dar s-o fi văzut… Ştiu că din ce a primit acolo, poate mânca 2 zile, mai ales că, sigur, ea nu şi le-ar fi putut cumpăra. Şi asta este trist: nici măcar nu era vorba de nu ştiu ce delicatese!

  3. Pingback: Fast forward pe repere utile | alexandrescudaniela.com

  4. Frumos, onest, elegant,discret! Toata admiratia!

  5. Marian

    You’re special and that’s why I like you! You believe that? Love U – Marian

  6. Schimbarea asta de regim de la comunism la capitalism, pe multi dintre noi i-a prins nepregatiti De fapt dupa o viata in care am fost obisnuiti ca problemele majore sa ni le rezolve altii (serviciul era obligatoriu pe vremea lui Ceasca, locuinta o primeai fara probleme) e greu acum sa incerci sa razbati in jungla de azi. Astazi cazrile sociale sunt doar subiecte de presa sau de campanie electorala. Nu sunt un fan al comunismului insa atunci oamenii parca erau mai omenosi decat acum. Acum pe primul plan este banul iar lucrul acesta dezumanizeaza pe multi din noi.

  7. Buna ziua,

    Am un site dedicat examenului de titularizare. Contine subiecte, programe si alte informatii despre titularizare.
    Site-ul meu este http://examentitularizare.blogspot.com, are o medie de peste 400 de utilizatori unici pe zi si as dori un schimb de link cu site-ul dvs.
    Va rog sa-mi raspundeti daca ati fi de acord cu aceasta colaborare.

    Va multumesc si va doresc o zi buna.

    • Bună, Cristina, iartă-mă, te rog, că am răspuns aşa târziu mesajului tău. Iţi mulţumesc pentru propunere. Eşti, deja, în lista mea. 🙂 Îţi doresc un week-end frumos.

  8. Si eu te-am adaugat. Un weekend placut si tie.

  9. Domnul sa va aiba in grija Lui si sa va dea sanatate, pentru tot ceea ce faceti pentru ei. E dureros sa auzi cita lume sufera, citi copii sunt abandonati, citi oameni isi doresc moartea… Dumnezeu, parca si-a intors fata de la noi si sunt convinsa ca asa este, atita timp cit, in ziua de Craciun a fost omorat conducatorul tarii noastre. Cred ca sunt niste pacate grele sau chiar blestemele celor care au fost impuscati atunci. Ma voi ruga pentru sanatatea voastra – a celor care fac mult bine celor in suferinta si ma voi ruga si pentru acesti oameni care sunt condamnati la boli si tristete. Doamne ajuta!
    Georgeta.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s