Arhive pe etichete: portocală

Din boabe de piper şi coji de portocală


Şi de mă voi naşte, iar şi iar,
din boabe de piper şi coji de portocală,
coborî-voi să-ţi aduc în dar,
încă o zi, încă un cer şi înc-o seară.

Voi curge lin, prin vene de copac,
de mă vei vrea, îţi voi picura în palmă,
în strai ţesut din frunze, am să mă-mbrac
şi-ţi voi fi dans şi foc şi-ţi voi fi toamnă.

Te voi îmbăta, apoi, de mine
şi te voi plimba prin sfere de iubire,
îţi voi fi cald şi-ţi voi fi bine
şi dor de viaţă îţi voi fi, şi amintire…

Voi râde parfum de amurg în flori de măr,
şi-l voi scutura peste lacrimi, să nu mai doară,
voi pleca, încet, încet, pe aripă de zbor,
eu, cea din boabe de piper şi coji de portocală.

Reclame

10 comentarii

Din categoria poezii, poezii de dragoste, poezii proprii

Uneori, e nevoie de atât de puţin pentru un zâmbet


Aseară, am fost să fac cumpărăturile pentru vizita de azi, de la azil. După ce am am plecat de la casă, m-am retras lângă o băncuţă să golesc căruciorul. Pe acea băncuţă, se odihnea o bătrână, ce cred că avea în jur de 80 de ani şi pe care, de altfel, am văzut-o încă din magazin. Îşi cumpărase o sticlă de ulei şi încă ceva. Era o bătrână micuţă, adusă de spate, sărăcăcios îmbrăcată şi tristă. M-am apropiat de ea şi am întrebat-o dacă îmi permite să-i ofer ceva. Mi-a răspuns simplu:
– Dacă vreţi dumneavoastră…
I-am dat câte ceva din ce cumpărasem, separat de cumpărăturile pentru azil. Asta a făcut ca, încă două doamne, ce stăteau lângă ea pe bancă, să-i ofere şi ele, una o portocală şi alta o cutie cu pateu. Bătrânica a spus, firesc, „bogdaproste” şi mi-a zâmbit. La fel şi doamna care-i dăduse pateul.

16 comentarii

Din categoria de suflet..., diverse, gânduri, privind în jur

D’ale lui Victor


Draga mea…

Eu, când strănut, strănut. Adică nu mă mulţumesc cu un strănut-două. Nu, frate, zici că sunt legate în serie.
Ei, bine, într-un acces din ăsta de strănutat, care, parcă, nu se mai termina, mă trezesc cu fi-meu că îmi zice, cu cea mai calmă şi suavă voce:
– Dra-ga meaaa, nu mai strănuta atât, că mă enervezi.

 

Direct la inimioară

– Mami, când eşti tu la serviciu şi eu la grădi şi-mi trimiţi pupicuri, să mi le trimiţi direct la inimioară, ca să nu mai stau eu să le aşez.

Viaţa cu gust de viaţă

– Tati, viaţa este gustoasă? îl întrebă Victor pe taică-său.
– Da, tati, viaţa este foarte gustoasă.
– Dar ce gust are?
Aici intervin eu, filozoafă:
– Uneori de lămâie, alteori de portocală…
– Nu, mami, viaţa are gust de viaţă.

28 comentarii

Din categoria copil, copilărie, D'ale lui Victor, de suflet...