Arhive pe etichete: frate

Întoarce-te acasă…!


Întoarce-te acasă, frate român pribeag,
copiii ţi-au crescut, părinţii-s tot mai mici,
ai lăsat în urmă tot ce ai mai sfânt, mai drag,
eşti plecat de mult, de prea mult timp îi plângi…!

Întoarce-te acasă, frate român hoinar,
ţara-ţi e rănită, te cheamă-n ajutor,
chiar de pâinea are, câteodată, gust amar,

tot este mai dulce, lâng-al tău popor…!

Întoarce-te acasă, frate român tăcut,
te aşteaptă munţii tăi şi datina-ţi străbună,
te-aşteaptă glia şi locul unde te-ai născut,
întoarce-te acasă, frate român, cu inimă română!

Reclame

Un comentariu

Din categoria de suflet..., poezii, poezii proprii, părinţi, recurs la prea multă realitate, ţară

Promovare de… familie


Dacă nu prea aveţi ce face azi, vă invit la o plimbare, în satul copilăriei soţului meu – un superb sătuc vâlcean, de munte – să respiraţi aer curat. După ce vă veţi fi făcut plimbarea, dacă aţi îngheţat, tatăl meu vă aşteaptă la gura sobei. După care, frate-meu vă invită la un colaj. Hei, ce ziceţi, vă încumetaţi?

14 comentarii

Din categoria de suflet..., diverse

Bună seara, o furseacă!


Se întâmpla acum 30 de ani. (Wow,  vorbesc despre ceva ce mi s-a întâmplat acum 30 de ani!) Eram în vizită la nişte prieteni de familie de-ai părinţilor noştri, familia L.. Eu aveam vreo 6 ani şi umătate, iar fratele meu, Liviu, 5 ani. Tavi, fratele nostru cel mic, avea să se nască abia peste 5 ani. 🙂 Prietenii aveau, la rândul lor, o fată, cam de vârsta lui frate-meu. Noi, copiii, eram în camera Ioanei, la joacă, iar adulţii rămăseseră în sufragerie. Doamna L. ne-a adus un platou cu prăjiturele care, evident,  au dispărut cât ai clipi. Liviu ar mai fi vrut. Drept pentru care, se duce hotărât în sufragerie, deschide uşa, se îndreaptă spre masa unde se găsea platoul adulţilor cu fursecuri, zice, foarte serios: „Bună seara, o furseacă!” , înşfacă unul şi pleacă la fel de serios cum intrase, înainte să apuce adulţii să se dezmeticească. Evident că au urmat cascade de râs.
Astăzi, „furseaca” mea împlineşte 35 de ani.
La mulţi ani, frate drag, să-ţi dea Dumnezeu sănătate şi fericire şi, poate, într-o zi, te vei întoarce acasă! Mai ştii când te ascundeai sub masă să-ţi mănânci singur bomboanele? Sau când mă pârai mamei că nu poţi să dormi din cauză că te „fac de râs”, vrând, de fapt, să spui că te fac să râzi? Mi-e dor de toate astea şi mi-e dor de tine!
Încă o dată, LA MULŢI ANI FERICIŢI!

32 comentarii

Din categoria copil, copilărie, de suflet..., La mulţi ani!