Unde ești tu, Românie, unde suntem noi, români?

Foaie verde de trifoi,
fost-am țară de eroi,
astăzi, stăm îngenuncheați,
umiliți și-nfricoșați.

Nu mai știm dragostea de frate,
sărăcia ne desparte,
nu mai știm dragostea de mamă,
ne cresc copiii ca-n cazarmă,

primesc viață pe cartelă
și iubire la gamelă,
dorul de părinți îi ucide
de n-are nici cine-i plânge!

Foaie verde de cicoare,
peste tot e numai jale,
foaie verde de alun
am ajuns carne de tun

pentru războaiele altora,
își părăsiră bărbații țara
și-o lăsară neapărată,
de ne-o furară pe toată!

Unde ești tu, Românie,
cea cu fală și cu ie?
Ce ne-au făcut, ce ți-am făcut?
Am uitat cum să-ți fim scut!

Unde suntem, noi, români,
oameni falnici, oameni buni?
Ne-am lăsat îndepărtați,
jefuiți și dezbinați.

Ia-ți, române, copiii la piept
să re-nvățăm cum să stăm drept,
patria să ne-o recâștigăm,
copiilor noștri le-o datorăm!

Foaie verde de pelin,
ajunge cu atât venin,
să ne luăm, români, de mână
să renaștem împreună!

Publicitate

Baladă pentru om

Şi văzui, lume, văzui,
văzui durerea omului,
când gându-i este golit
şi sufletul pustiit.

Şi văzui, lume, văzui,
văzui dorul omului,
dus departe, în patru zări,
peste atâtea mări şi ţări.

Văzui, lume, văzui
omu’n măreţia lui,
dar îl văzui şi frânt şi doborât
de ce e viaţa pe pământ.

Văzui omul plin de lacrimi
şi de zbucium şi de patimi,
pierdut în lupte, chiar cu sine,
pentr-un colţ amar de pâine.

Taci tu, lume şi ascultă
cum omul durerea-şi cântă
şi-l mângâie şi-l alină,
când el plânge şi suspină!

Taci tu, lume şi îl vede
pe om cum mai mult se pierde,
nu mai ştie să trăiască,
nu mai ştie să iubească!

Eu îl văd şi rău mă doare,
l-aş duce până la soare,
sufletul să-i încălzească
şi durerea să-i topeasă.

Eu îl văd şi-mi face rău,
l-aş duce la Dumnezeu,
să-l aline, să-l oblojească,
să-l reînveţe să iubească.

Doina

La mulţi ani, români, la mulţi ani, Românie!

Foto: George Onete
Muzica: Ciprian Porumbescu

Ce mai faceţi?

Azi, nu vreau decât să vă întreb „ce mai faceţi, cum sunteţi, ce vă supără în ultima vreme sau, dimpotrivă, vă face fericiţi, cum reuşiţi să mergeţi înainte?” Asta nu înseamnă că vreau să intru în sufletul vostru pe uşa din dos, vreau doar să ştiu dacă sunteţi bine, vreau doar să vorbim prieteneşte. Atât. Sau să tăcem împreună şi să ascultăm:

Decizia vă aparţine. Eu sunt aici. 🙂

 

La mulţi ani, mamă!

Azi este ziua mamei mele. La mulţi ani, mamă dragă, cu sănătate, să-ţi dea Dumnezeu viaţă lungă şi frumoasă, aşa cum meriţi!

O să reiau o poezie, pe care i-am dedicat-o:

Baladă pentru mama

Azi, când, la rândul meu,

mamă sunt şi eu

iar tu eşti bunică,

mamă, fiinţă unică,

vreau să-ţi scriu răvaş,

ţie, suflet uriaş,

să-ţi spun lucruri nespuse,

ce doar în gând au fost ascunse:

să-ţi spun cât te iubesc

pentru că sunt, să-ţi mulţumesc.

Şi mai vreau, măicuţă dragă,

să-mi fii alături viaţa-ntreagă,

să-mi spui poveşti chiar şi acum

la rându-mi, mai departe, să le spun,

să mă aştepţi mereu, în prag,

să mă-mbrăţişezi cu drag,

să-mi spui că mă iubeşti,

să-ţi spun că îmi lipseşti,

cu mâna ta cea mică

să-mi alungi orice frică,

orice teamă că n-aş putea

să fiu ca tine, măicuţa mea!