Arhive pe etichete: 1 Decembrie

Sunt ROMÂN!


Sunt plânsul mamei, fără de sfârşit,
din fiecare miez de noapte,
sunt binecuvântarea-i trimisă şoptit,
fiului cel drag şi plecat departe.

Sunt conjugarea verbului „a fi”,
speranţa într-o lume bună,
sunt „a visa”, „a plânge”, „a iubi”,
sunt rază de soare şi rază de lună.

Sunt muşcata din geam şi cireşul în floare,
sunt roşul macilor din câmpul cu grâu,
sunt hora de nuntă şi doina de jale,
sunt munte şi deal şi vale şi râu.

Sunt ziua-ngenuncheată în amurg,
sunt lacrima ascunsă sub o geană,
sunt mărul din grădină dat în pârg,
sunt toamna-mbătrânită-n iarnă…

Sunt drapelul ţării purtat la rever,
pământul scăldat în sânge străbun,
sunt ruga strămoşilor, scrisă pe cer,
dar, mai presus de toate, sunt ROMÂN!

La mulţi ani, românii mei! România suntem noi! La mulţi ani ROMÂNIEI NOASTRE!

Reclame

Scrie un comentariu

Din categoria La mulţi ani!, limba română, manifest, poezii, poezii proprii, urări, ţară

„Viaţă-n libertate ori moarte!”


La mulţi ani, Românii mei frumoşi, oriunde vă aflaţi! Cei care sunteţi departe nu uitaţi că vă aşteptăm acasă. Vouă v-a fost greu, nouă ne-a fost greu, poate a venit timpul să învăţăm cum, împreună, să facem să ne fie bine! Dacă alţii pot, putem şi noi!
La mulţi ani, România!

„Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine,
Româna naţiune, ai voştri strănepoţi,
Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine,
„Viaţă-n libertate ori moarte!” strigă toţi.

Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate
Şi oarba neunire la Milcov şi Carpaţi!
Dar noi, pătrunşi la suflet de sfânta libertate,
Jurăm că vom da mâna, să fim pururea fraţi!”

Scrie un comentariu

Din categoria de suflet..., eveniment, limba română, sărbătoare, urări, viaţă, ţară

Doina


La mulţi ani, români, la mulţi ani, Românie!

Foto: George Onete
Muzica: Ciprian Porumbescu

4 comentarii

Din categoria eveniment, gânduri, La mulţi ani!, România

D’ale lui Victor


„România este ţara în care trăim”

În  seara zilei de 1 Decembrie, la un moment dat, Mircea Badea discuta despre însemnătatea acestei zile, evident şi se întreba ce mai este România.
Întrebare la care, Victor (care, da, nu dormea atunci 😦 ) foarte prompt, îi răspunde:
România este ţara asta în care trăim, blegule!
(Dincolo de apelativul folosit la adresa lui Badea, pentru care i-am făcut observaţie, desigur, m-a bucurat şi m-a întristat, în acelaşi timp, răspunsul lui.)

 

 

Simţăminte

– Mami, simt că ar trebui să mă gândesc la ceva, dar nu pot.

 

 

Despre reclama Parizachi

– Mami, ţie îţi place reclama asta (n.n. cea cu Parizachi)?
– Aşa şi aşa, îi răspund, e veselă.
– Se pare că tuturor le place, numai mie nu. Dar ştii de ce nu-mi place?
-?
– Pentru că nu-nveţi nimic bun din ea.
– Ba da, uite, copilul acela promite că o să fie cuminte.
– Păi da, dar nu este suficient, îmi răspunde el, foarte serios. Trebuie să şi dovedească, nu numai să spună. Ce, dacă spune, înseamnă că trebuie şi  crezut?

33 comentarii

Din categoria copil, copilărie, D'ale lui Victor, de suflet...

Începutul sfârşitului…


… de an…

„A mai trecut un an prin noi,
a fost şi soare,
au fost şi ploi,
dar important este…”

Ce este important pentru voi, acum, aproape de sfârşitul altui an? Sunteţi mai bogaţi, sau, dimpotrivă, mai săraci sufleteşte, material, cum vreţi voi? Sunteţi mai înţelepţi, mai îmbătrâniţi, mai trişti sau mai veseli? Sunteţi mai… cum? Comparativ cu sfârşitul anului trecut, de exemplu.

34 comentarii

Din categoria întrebări şi răspunsuri, ce credeti?