Vă mai amintiţi de copiii de la Centrul de plasament Pinocchio? Vă mai amintiţi că, în afară de faptul că aceşti copii au nevoie să fie vizitaţi, măcar din când în când, mi s-a spus că duc lipsă de mâncare?
De aceea, m-am gândit să vă cer – din nou – ajutorul: ofer, spre vânzare, cartea mea de poezii „Azi sunt pasăre. Mâine voi fi zbor.” şi, în funcţie de încasări, cel puţin jumătate din bani vor fi folosiţi pentru a cumpăra mâncare pentru aceşti micuţi.
Preţul cărţii este de 15 lei + taxe transport (Poşta Română, sau curier, in funcţie de preferinţe), cu plata ramburs. Pentru început, evenimentul se va întinde pe o durată de 30 de zile, cu începere de azi, 18.09.2011. Pe cei ce nu doriţi să cumpăraţi cartea, dar vreţi, totuşi, să vă implicaţi în acţiune, vă rog să o promovaţi (pe ea, acţiunea).
IMPORTANT: La sfârşitul acţiunii, voi face publice toate donaţiile, precum şi toate dovezile necesare îndeplinirii misiunii.
Pentru comenzi şi detalii, vă aştept aici, pe blog, pe facebook, la adresa http://www.facebook.com/event.php?eid=149983791761273, la numărul de telefon 0766.241.219 sau pe e-mail, la adresa adelaonete@gmail.com.
Vă mulţumesc pentru oricum veţi vrea să-i ajutaţi pe copiii de la Centrul de plasament „Pinocchio”!
Adela, ma inscriu! Te voi contacta cat mai curand pe e-mail pentru detalii!
Succes!!!
PS: Stiu foarte bine ce inseamna copiii dintr-un Centru de plasament. Mai pe la inceputurile carierei mele am lucrat ca educatoare, cativa ani, intr-o „Casa de copii orfani” cum se numea pe atunci. Copii normali, copii ca toti copii, dar copii ai nimanui…I-am indragit, m-au indragit, am reusit sa facem lucruri frumoase impreuna. Acum acel centru de la noi din oras s-a desfintat…In fine…
Inca o data, succes in tot ceea ce faci!
Carmen, îţi mulţumesc din suflet pentru tot. Şi ţie şi lui Daniel!
Ne „auzim ” pe e-mail.:) Superba initiativa. Te felicit!
Desigur, Oktavia, mulţumesc mult! 🙂
Pingback: Codul bunelor mamifere | Călin Hera. PA-uri şi mirări
Am postat si eu…..http://infoproiect.blogspot.com/
Carmen te sustin……Adela ai tot sprijinul meu, cum am timp mai trimit linkul blogului si postez.
edit
Mulţumesc mult! Mă onorează sprijinul vostru.
Pingback: Dau poezie pentru mancare! | Redsky2010's Blog
Pingback: dau poezie pentru mâncare! | freestyler
Buna, Adela!
Am si eu o rugaminte,
imi poti recomanda un orfelinat/ centru de plasament, unde sa pot face voluntariat?
Bună, Anca! Spune-mi, te rog, crezi că ne-am putea auzi la telefon? Sau să vb. pe mess?
Sigur,
Iti las adresa mea de mess; ancad.2903
Scuze ca am raspuns asa tarziu
si merci! 🙂
Anca, mulţumesc şi eu! Te voi adâuga acum. 🙂
Pingback: Poezii pentru… copii « Andra Pavel
Pingback: Poezii pentru mâncare | Pro literatura/citim, scriem si ne place
Pingback: Un gest mic pentru un lucru mare!
s-a postat si pe la noi. din pacate, eu merg pe alte tipuri de campanie umanitara si pana acum inclin sa cred ca s-a ajutat
Da, Bogdan, am văzut că Andra a postat şi la voi. Mulţumesc.
de ce nu creati niste bannere, de diferite dimensiuni. din vb in vb … poate s-ajunge la sume si mai mari. eu am avut un caz (desi suna groaznic) cu un baiat care vroia sa mearga la scoala, dar parintii nu aveau bani sa il intretina … in cele din urma am reusit sa ii asiguram cel putin doi ani de scoala (haine, produse de papetarie si birotica, incaltaminte, plus daca va reusi sa ia premiu un patron a spus ca ii va acorda o suma de 400 ron plus o vacanta la mare de 7 zile.). dar, repet, am apelat la sistemul din vb in vb si a durat cam o saptamana pana am gasit 4 sponsori
Da, este o idee. Dar nu promovarea este problema. A fost foarte promovată acţiunea.
ce vreau sa spun e ca adevaratele ajutoare se dau si iau in offline
Da, am înţeles. 🙂
Pingback: Da poezie pentru mancare! | Cojocarii
Pingback: Poezie pentru copii « Zambeste!
Pingback: Guest-Star Day: Adela Onete « Cantina Socială
Pingback: Punct şi tot înainte! | Noaptebunacopii's Blog
Pingback: Din “cauza” voastră, am făcut-o din nou… | Noaptebunacopii's Blog
buna ziua – as vrea si eu sa donez jucarii – le-am folosit cand eram copil si cam de mult stau pe rafturi si doresc sa le dau dar sunt prafuite si mama mi-a zis ca nu e sanatos pentru copii – de spalat la masina niste animale mari de plus nu stiu exact cum merge si m-am gandit ca poate stie altcineva vreo solutie
de asemenea – in india am pictat tot felul de prostioare intr-un centru buddhist ca voluntar – si am lucrat cu deseuri guinoiere – transformat in tot felul de obiecte utile – artizanat – si ma gandeam sa iau planse si acuarele si sa fac cursuri de desen improvizat cu copii – am predat si dans prin alte locuri – plus tata inca spune povesti frumos si foarte artistic (pe alte vremuri avea tot felul de premii pentru oratorie, recitat si actorie)| si as fi vrut sa il implic si pe el.. si caut un loc unde sa pot ajuta copii sa se exprime, manifeste, sa-si dezvolte latura creativa si increderea in sine etc (bine ii pot invata si limbi straine si altele). eu stau langa piata victoriei si un loc apropiat – sau apropiat de liniile de metrou care trec pe acolo ar fi mana cereasca – multumesc