Ruşinea mea de a nu fi bogată …


Nu, nu trăiesc într-o vilă; nu, nu conduc o maşină ultimul răcnet; nu, nu merg la spa, nu port pantofi de sute de euro, nu merg în concedii exotice, nu fac „shoping” la Paris, sau Londra, sau Roma. Nu, nu sunt bogată. N-am fost niciodată şi nici nu cred că voi fi vreodată.

Dacă îmi este ruşine? Îmi este … Ştiţi când? Când trec pe lângă un bătrân care cotrobăie în coşul de gunoi, cu acelaşi firesc cu care ne facem noi cumpărăturile la magazin. Da, îi pot da o pâine, un salam, un ulei, etc. Şi? Şi atât. Mai mult nu pot face…

Îmi este când văd un copil desculţ, sau dezbrăcat, sau înfometat. Da, îl pot încălţa, îmbrăca, da o farfurie de ciorbă. Azi. Şi? Şi atât… Mâine, va fi iar desculţ, dezbrăcat, înfometat….

Îmi este ruşine când un copil se zbate pentru viaţa lui. Iar a trăi, pentru el, devine un lux. Numărat în bani … Da, îi pot dona un leu, doi, 10, 100… Dar, nu este de ajuns …

Deci, da, sunt momente, din ce în ce mai multe, când îmi este ruşine că nu sunt bogată…

Anunțuri

2 comentarii

Din categoria copil, copilărie, de suflet..., privind în jur, recurs la prea multă realitate

2 răspunsuri la „Ruşinea mea de a nu fi bogată …

  1. Subscriu! Dar nu nouă trebuie să ne fie ruşine, ci celor care au de dă pe-afară şi nu ţi-ar da ceva nici dacă te-ar vedea mort pe marginea drumului! Neputinţa de a face ceva ne face să ne simţim păcătoşi că avem ce mânca şi îmbrăca! Mama mea spune următoarele, şi are dreptate, nu pot eu să îmbrac, să încalţ şi să hrănesc toţi necăjiţii lumii! Să-ţi fie bine tot anul!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s