Arhive pe etichete: jocuri

Tot despre jocuri (adv.)


Îmi place să joc biliard. Nu că m-aș pricepe prea bine. Dar, cum spuneam, îmi place. Și copilului meu, de asemenea. Îmi amintesc când, mititel fiind, se băga și el în joc, deși tacul era de două ori cât el, dar se ambiționa să lovească bilele. Însă, nu pot ieși la biliard de câte ori îmi doresc. Și, recunosc, uneori îl joc online. Ca și rummy, de altfel. Pe care îl joc, cu maaare plăcere, de câte ori reușim să ne strângem cel puțin două persoane, atât în familie, dar și cu prietenii. Da, știu, câteodată dau în mintea copiilor. Și ce bine e! 🙂 Am nevoie de această stare, pentru eliberarea de toate. Și aceste jocuri, din când în când, mă ajută să mă relaxez. Partea și mai bună este că sunt jocuri în 2. Adică, pot fi jucate alături de prieteni, într-o comunitate sau online cu orice alt jucător de pe această planetă. Și sunt cu atât mai palpitante, cu cât pot fi jucate gratis. 😉 Am încercat să joc și fotbalul de masă, dar n-aș putea spune că este chiar pe gustul meu. Păi, cum să fie dacă nu reușesc să înscriu? În schimb, joc fotbal cu pinguini, de exemplu, dar particip și la curse de biciclete. E distractiv, să știți. Din când în când, este bine-venită o astfel de pauză. Și o provocare, totodată. Și, în plus, și aici ți-este pus la încercare spiritul de echipă. Să știți că am încercat și box-ul. E-heee, o adevărată provocare! Dar „x și 0” online în doi ați încercat? Dacă nu, nu este târziu: într-o pauză la serviciu, Sau, mai bine, nu. 🙂 În drum spre serviciu, cu condiția însă să nu fiți voi cei de la volan. Sau puteți fi Cenușăreasa care salvează prințul. Ce, povestea nu poate fi și altfel decât o știm? 🙂

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria copil, publicitate

Joc, joacă, jocuri (adv.)


Scriam într-un articol anterior despre jocurile pe computer și, implicit, despre atitudinea noastră față de ele. Cum bine știți, joaca pe calculator este destul de controversată, dar, cu toatea acestea, și-a făcut loc, pe simțite sau pe nesimțite, în obiceiurile noastre cotidiene.  Fie că le cumpărăm pe dvd-uri, fie că sunt jocuri online gratis, le jucăm. Și unora chiar ne plac. Sunt diverse, despre orice îți poți închipui sau nu. De exemplu, știați că există joc online cu și despre cubul Rubik? Vă aduceți aminte de cubul acela cu fețele colorate diferit, pe care trebuia să le învărtești de să le amețești – sau să amețești tu? – încât să le aduci toate acele pătrățele încăpățânate la aceeași culoare? Ei, bine, mie nu-mi reușea niciodată. Și mă enervam cumplit. Și nu sunt genul care să renunțe foarte ușor. Dar, degeaba! Făceam incantații, aplicam formule matematice, imploram, invocam logica, Divinitatea. Nimic. Nu-mi ieșea și pace! Ah! Și uneori eram atât de aproape… Nici nu vă închipuiți! Ei, bine, ca și cum nu ar fi fost suficient că mi-a chinuit copilăria, ghiciți ce? Exact. Cum spuneam, acum te poate “enerva” online. 🙂 Îl regăsești printre jocurile online 3D. Dacă nu mă credeți, puteți verifica. Evident că nici acum nu am reușit să-l îmblânzesc. L-am sucit, l-am rugat…  Da, știu, zâmbiți superior pe sub mustăți că vouă vă ieșea de fiecare dată. Știu, știu, îl învârteați cu două degete și pătrățelele acelea colorate se așezau ascultătoare în formație din trei timpi și două mișcări. Hai, să văd dacă acum vă mai iese. 🙂 În schimb, la “bila de cristal” sunt maestră, să știți. Și nu m-am descurcat prea rău nici la “talentul maimuței”. Hmmm, asta n-a sunat prea bine. 🙂 În schimb, mai am de exersat la biliard 3D. Ce spuneți, vă lăsați provocați?

2 comentarii

Din categoria campanie, copil, publicitate

A (te) juca sau a nu (te) juca? (adv.)


“Aceasta e întrebarea”, nu? Ne place sau nu, computerul (“calculatorul”, cum s-a împământenit) face parte constant din viața noastră, indiferent de vârstă, profesie, sex, hobby-uri, clasă socială, etc. Și, ne place sau nu, acaparează mare parte și din timpul liber al copiilor noștri. Dacă pe vremea noastră, a celor mai “copți”, jocurile copilăriei erau exclusiv cele jucate afară, pe maidan, în fața blocului, în curtea sau grădina bunicilor, pe ulița satului, acum, ele se impart între cele de “pe calculator” și cele în aer liber. Aproape orice joc îl știam și jucam noi are corespondent în jocurile online. Vrei  jocuri cu păpuși, găsești, vrei  jocuri cu fotbal, găsești.  Și tot așa.  Și, acum să recunoaștem, nu doar copiii joacă aceste jocuri “pe calculator”. Și noi, adulții, le jucăm. Că o facem din plictiseală, pentru relaxare, din curiozitate, să mai “omorâm” timpul, le jucăm. Dar, desigur, nu la birou. Doar acasă. Sau și la birou? 🙂 Nu, categoric, NICIODATĂ la birou! 🙂 Poate doar în metrou.

Bineînțeles că prefer fotbalul pe maidan, în parc sau pe teren.  Bineînțeles că sunt pentru mișcare, aer liber, sport. Dar, să recunoaștem, sunt zile când nu poți să le ai. Din diferite motive. Și, atunci, de ce să nu ai alternativă? Echilibrul trebuie să existe și în distracție, nu-i așa? Știu, îmi veți spune că ar trebui să citim în acele momente. Total de acord. Sunt o devoratoare de cărți. Și vreau ca și copilul meu să citească, măcar cât am citit și citesc eu. Dar, una nu o exclude pe cealaltă. E ca și cum ai spune că trebuie să vezi doar filme documentare, că cele de comedie nu sunt “serioase”. Ei, bine, în aceste situații când nu poți juca real fotbal, de exemplu, sunt bune jocurile cu fotbal online.  Și, pentru ca distracția să fie garantată, este foarte important ca site-urile de unde alegem aceste jocuri să fie sigure, iar jocurile să fie diverse, captivante, și, cel mai important, gratis. 🙂 Deci, spor la goluri, fotbaliștilor!

Scrie un comentariu

Din categoria diverse, publicitate, reclamă

De 1 Iunie


Când eram mică, aşteptam, cu sufletul la gură, ziua de 1 Iunie. Şi nu pentru cadouri, pentru că nu de fiecare dată primeam mare lucru, ci pentru că o simţeam ca pe o zi specială, o zi pe care o împărţeam şi cu alţi copii. Era o celebrare a copilăriei, a verii, a prieteniei. Şi acum iubesc ziua de 1 Iunie. Pentru că-mi pot îmbrăţişa propriul copil, că-i pot spune „La mulţi ani!” şi cât de mult înseamnă el pentru mine. Mi-ar plăcea ca, măcar pentru o zi, să putem strânge toţi copiii la un loc, fără nicio diferenţă, să-i învăţăm să-şi dăruiască, unii altora, mere şi jucării şi gem pe pâine şi bomboane şi flori şi baloane. Iar noi, adulţii, să-i privim senini, să ne bucurăm de inocenţă, să intrăm în jocurile lor şi să uităm, chiar şi pentru câteva ore doar, de tot ce înseamnă viaţa cu toate ale ei mai puţin bune.

La mulţi ani copilul meu, la mulţi ani copiilor voştri, dragii mei, la mulţi ani şi vouă…. şi vouă, copiii tuturor şi ai nimănui!

Ar trebui să facem din fiecare zi  1 Iunie şi să nu mai uităm că avem obligaţia să le dăruim copiilor o altfel/astfel de lume:

P.S. Nu uitaţi că şi ei sunt copiii noştri! 🙂

Un comentariu

Din categoria copil, copilărie, de suflet..., diverse, eveniment, gânduri, inocenţă, La mulţi ani!, recurs la prea multă realitate