Arhive pe etichete: bani

Veniți să vă pup mâinile!


Azi, la Auchan, mă așez la o casă pentru cele câteva cumpărături făcute. În spatele meu, o doamnă, undeva peste 65 de ani, mititică, îmbrăcată curat, respectabilă, își înșiră, la rându-i, câteva produse. Plătesc și, în timp ce îmi așez ce cumpărasem în pungi, o aud pe doamna respectivă adresându-i-se casieriței:
– Vă rog, luați mai întâi pâinea, uleiul și ouăle astea. Cred că am luat mai mult decât trebuia și nu-mi ajung banii. Vin direct de la spital.

Mă apropii de ea și o întreb de o deranjează dacă mă ofer să o ajut cu banii pentru restul produselor: trei roșii, un macrou congelat și încă ceva într-o punguță. Începe să plângă.
– Vaaaiii, doamnă, dar nu mi s-a mai întâmplat așa ceva! Vă mulțumesc mult! Să vă dea Dumnezeu sănătate….!

Îi achit cumpărăturile. Femeia nu mai prididea cu mulțumirile și cu plânsul. Îi spun că mi-a făcut plăcere, că nu e nevoie de mulțumiri și plec cât mai repede, să nu mai prelungesc momentul.

O aud, venind din spate și strigându-mă. Mă opresc.
– Veniți să vă sărut mâinile, îmi zice, încă având lacrimi în ochi.

A căzut cerul pe mine. Am îmbrățișat-o și am plecat plângând!
Am mai auzit-o spunând:
– Și eu am împărțit, prin spital, cu ceilalți bolnavi, toată mâncarea pe care am avut-o. Dar, n-am crezut că Dumnezeu … Nu mi s-a mai întâmplat așa ceva… Să vă dea Dumnezeu….

Și nu, nu era nici nebună, nici vreo șmecheră, nici vreo hoață. Era un Om, probabil o mamă și o o bunică pentru cineva…

4 comentarii

Din categoria de prin viaţă păţite şi adunate, de suflet..., gânduri, iubire, recurs la prea multă realitate

Scrisoare către fiul meu


Copilul meu, de când mi te-ai cuibărit pentru prima oară în inimă, am știut că tu-mi vei fi universul. Am știut că, pentru tine, aș putea trece prin foc, aș putea răsturna munții, aș putea seca oceanele. Am știut că, pentru tine, voi putea face și-ți voi fi orice. De aceea, dragul meu, ți-am fost, îți sunt și-ți voi fi mamă, hrană, culcuș, leagăn, doctor, prietenă, soră, mă bat cu monștrii, cu muma-pădurii, îți aduc soarele în palmă, când îți îngheață mânuțele, îți aduc luna la fereastră să alunge întunericul, de care te temi, ți-am fost, îți sunt și-ți voi fi primăvară, lacrimă, tot ceea ce va fi nevoie ca tu să fii bine.

Dar, copilul meu, trei lucruri nu voi putea fi vreodată pentru tine și nici n-aș vrea să pot: Dumnezeu, mintea și sufletul tău.

Pe Dumnezeu, ți-am arătat unde să-l cauți.
Mintea și sufletul sunt responsabilitatea ta, sunt drumul tău prin viață. Eu doar ți-am potrivit pașii pe cărare. Tu îți ești dator să le construiești, fărâmă cu fărâmă și să le crești frumos. Vei avea sau nu averi. Vei știi să le păstrezi sau le vei pierde. Dar, și pentru a le face și pentru a o lua de la zero, ai nevoie de minte și de suflet. Mintea și sufletul vor fi reala ta avere, vor fi armele tale în viață. În și pentru ele trebuie să investești muncă, sentimente, timp. Ele te vor defini ca om, îți vor aduce prieteni, te vor face puternic, te vor ajuta să renaști când va fi nevoie.

Firesc, la un moment dat, mintea îți va fi monedă de schimb, dar, fiul meu, să nu-ți vinzi niciodată sufletul! Oricât de greu vei crede că-ți va fi, să nu renunți la sufletul tău! Vei cădea, dar știu că te vei ridica! Vei greși, dar știu că vei îndrepta! Vei plânge, dar știu că vei reînvăța să râzi! Iar eu îți voi fi mereu alături, chiar și când nu mă vei vedea. Mă vei simți…

Să-ți fie bine, copilul meu,
oriunde vei fi!
Mereu!

Cu cea mai pură iubire din lume, Mama.

Un comentariu

Din categoria copil, copilărie, de suflet..., părinţi, viaţă

Astă seară, am „dansat” în familie


#Campania‬ „Să-ți fie bine, copilul meu!” s-a încheiat în această seară, odată cu vizitarea și ducerea donațiilor la copiii din Centrul de plasament „Pinocchio 3”, beneficiarii campaniei.

Am reușit să strângem toate produsele de pe „lista de dorințe” (menționată în articolul de inițiere a campaniei) și chiar mai mult de atât:
– rechizite (caiete, penare, ghiozdane, seturi stilou, pixuri, carioci, creioane, blocuri de desen, plastilină, ascuțitori, gume de șters, acuarele, pensule, etc. )
– produse birotică (hârtie xerox, mape, dosare, plicuri, clipboard, agende, stick notes)
– cărți;
– jocuri pentru preșcolari și școlari;
– tablete ( 2 noi, una puțin folosită);
– zahăr, ulei, ceai, cereale, dulciuri, suc bio de mere;
– produse curățenie (detergent pt. rufe, balsam de rufe, detergent pt. vase, bureți vase, detartrant, Cillit bang, detergent universal);
– produse curățenie și igienă personală (șampon, gel de duș, săpun lichid, săpun solid, pastă de dinți, periuțe de dinți)
– ustensile pt. bucătărie (polonice, cuțite, ceaun, cuțite, spumiere, strecurătoare paste, tocătoare, sufertașe depozitare mâncare, etc.);
– jucării;
– păturici

Toate acestea au fost strânse astfel:
– cumpărate de către mine, cu banii donați – 2.060 lei (din care au mai rămas 45 lei, cu care voi cumpăra mâine mucenici, nuci, esență de rom – copiii au cerut mucenici)
– donații direct în produse;
– produse cumpărate și aduse direct la Centru, de către prietenii care au vrut să mă însoțească.

Vă mulțumesc, cu plecăciune, tuturor celor ce mi-ați fost alături și m-ați ajutat să duc la bun sfârșit și această campanie:
– d-nei Maria Gabura și fiicei sale, Ilinca (pentru bani, produse, participare la eveniment), d-nei Bianca Scoruş (pt. bani), d-nei Zamfirescu Minodorași fiicei sale, Ioana Zamfirescu (pt. bani și participare eveniment), d-reiNicoleta-Veronica Florea și colegelor sale, d-nei Cristina Ilie și părinților de la Grădinița ProKinder (pentru promovare acțiune, donații produse), d-nei înv. Florica Stoica ( Diana Stoica) (pt. bani), d-nei Logofatu Dana (pt. bani și participare eveniment), d-lui Cristian Pleșu (Domeniile Prisecani) (pt. produse și participare eveniment), familiei Felicia și Marius Bârlan, precum și celor doi fii ai lor (pt. produse și participare eveniment), d-lui Vasile Simion și fiului său, Ștefan (pentru produse și participare eveniment), d-rei Călin Angelica (pt. produse și participare eveniment), d-nei Denisa Panaitescu (pt. produse), d-nei Svetlana Bobocean (pt. produse), d-nei Anca Lungu (pt. produse), d-lui Stanciu Constantin (pt. bani), d-neiCarmen Gherca (pt. bani), d-nei Daniela Sandu (pt. produse), d-lui Adrian Grigore (pt. bani), d-nei Hamade Mirna (pt. bani), lui George, fiului meuVictor, Ancăi ( Radu Ioana) (produse), cumnatei mele Mihaela Sherar (pt. bani), fratelui meu, Tavi (pt. transport, participare eveniment), d-rei M.C. (pentru participare eveniment).

Eu vă mulțumesc, Dumnezeu să vă binecuvânteze!

 

20150308_17455920150308_17464920150308_17471120150308_19583920150308_195850 (1)20150308_195900 (1)image (1)image (2)image (2)image (3)image (4)image (5)image (6)image (7)image (8)image

Scrie un comentariu

Din categoria campanie, campanii, copil, eveniment

Ruşinea mea de a nu fi bogată …


Nu, nu trăiesc într-o vilă; nu, nu conduc o maşină ultimul răcnet; nu, nu merg la spa, nu port pantofi de sute de euro, nu merg în concedii exotice, nu fac „shoping” la Paris, sau Londra, sau Roma. Nu, nu sunt bogată. N-am fost niciodată şi nici nu cred că voi fi vreodată.

Dacă îmi este ruşine? Îmi este … Ştiţi când? Când trec pe lângă un bătrân care cotrobăie în coşul de gunoi, cu acelaşi firesc cu care ne facem noi cumpărăturile la magazin. Da, îi pot da o pâine, un salam, un ulei, etc. Şi? Şi atât. Mai mult nu pot face…

Îmi este când văd un copil desculţ, sau dezbrăcat, sau înfometat. Da, îl pot încălţa, îmbrăca, da o farfurie de ciorbă. Azi. Şi? Şi atât… Mâine, va fi iar desculţ, dezbrăcat, înfometat….

Îmi este ruşine când un copil se zbate pentru viaţa lui. Iar a trăi, pentru el, devine un lux. Numărat în bani … Da, îi pot dona un leu, doi, 10, 100… Dar, nu este de ajuns …

Deci, da, sunt momente, din ce în ce mai multe, când îmi este ruşine că nu sunt bogată…

2 comentarii

Din categoria copil, copilărie, de suflet..., privind în jur, recurs la prea multă realitate

D’ale lui Victor


– Mami, dacă îi voi cere lui Moş Crăciun un milion de dolari, îmi va aduce?

Scrie un comentariu

Din categoria copil, copilărie, D'ale lui Victor, de suflet..., inocenţă

Preţul unui vis


5.000 de euro. Atât o despart pe singura tenismenă junioară din România, acceptată la Australia Open.  Am auzit această ştire la Antena 1: „Pe baza performanţelor şi a clasamentelor internaţionale, Alexandra a fost invitată să participe la Australia Open. Singura junioară din România!
În acest moment nu poate merge! Este la un pas de cel mai mare turneu al carierei, unul dintre cele mai importante din lume dar nu are bani. Nu poate reprezenta România acolo pentru că-i lipsesc 5000 de euro. O sumă de nimic pentru un sportiv din afară. O avere pentru junioara noastră. Părinţii Alexandrei nu-şi permit să-i achite deplasarea în Australia. Lucrează amândoi, dar e o sumă mult prea mare. Locuiesc într-o garsonieră din Craiova. Antrenorul este cel care o susţine financiar. Însă şi pentru el este imposibil să găsească aceşti bani!
Ar trebui să plece în Australia,vineri,07.01.2011. Ar trebui… Oare chiar nu se poate face nimic pentru ea şi, implicit, pentru România? Oare ţara asta a murit de tot? Doamna Udrea, dumneavoastră ce părere aveţi? Domnule Premier? Domnule Preşedinte? Domnule Ţiriac? Domnule Năstase? L-aş întreba şi pe ministrul Sportului, dar nici nu mai ştiu dacă mai există un astfel de minister şi cine îl păstoreşte. Ştiu că, până nu demult, a fost sub minunata conducere a ilustrelor d-ne Iacob Ridzi şi Plăcintă.

Cu riscul de a mă repeta, insist: chiar nu se găsesc 5.000 de euro pentru un sportiv de valoare care să ne reprezinte ţara la un important eveniment sportiv internaţional? Oare ar fi fost mai bine ca Alexandra să se fi apucat de cântat manele? Cât de jos vom mai coborî?

9 comentarii

Din categoria întrebări şi răspunsuri, campanii, ce credeti?