Arhive pe etichete: banane

Bucurie – o lecție pentru copilul meu


Azi, am fost să ne plimbăm puțin, într-unul dintre satele de pe lângă București. La un moment dat, ne-am oprit la o poartă să culegem câteva dude. Prea arătau a copilărie. 🙂 După câteva momente, iese la poartă stăpâna casei în fața căreia am oprit mașina. O femeie mărunțică, slăbuță, arsă de soare și de muncă. O salutăm și-i mulțumim pentru dude. Intrăm în vorbă. Așa aflăm că are 91 de ani și că, deși bolnavă, încă muncește, pentru că „dacă aș fi stat, să nu fac nimic, maică, aș fi fost moartă de mult. Asta mă ține în viață. Când muncesc, îmi simt inima bine.” Mai aflăm că are o noră și nepoți la București și că fiul ei a murit.

La plecare, îl iau pe Victor, îi dau două banane (doar atât aveam la noi, niște banane și niște covrigi) și-i spun să-i ducă bunicii. Copilul le ia bucuros, se duce și i le întinde.
– Uite, mamaie, îi spun, copilul meu a vrut să-ți dea niște banane.

Ochii femeii s-au umplut de lacrimi și i-a pupat mâna lui Victor. Băiatul meu, la rândul lui, își înghițea lacrimile.
– Vai, mamaie, dar ce suflet bun ai! i-a spus lui Victor.
Am plecat în binecuvântările bătrânei și cu părere de rău pentru singurătatea ei. M-am gândit la toți astfel de bătrâni ai satelor noastre…

În mașină, l-am întrebat pe fi-meu:
– Ce ai simțit, mami, față de ce s-a întâmplat?
– Bucurie, mi-a răspuns el, cu glasul încă plin de emoție.

I-am spus că, pentru a aduce bucurie cuiva, este nevoie de atât de puțin. Numai să-ți pese…
A fost de acord cu mine. Și, la rândul meu, am simțit bucurie…

Reclame

Un comentariu

Din categoria ce credeti?, copil, copilărie, de suflet..., inocenţă, natură

Cenuşăreasa


Aşa s-a numit piesa de teatru pe care, împreună, am dăruit-o, azi, copiilor de la Centrul de plasament Pinocchio 3 (au fost prezenţi 20 de copii şi 2 însoţitori, deşi biletele s-au cumpărat pentru 24 de copii şi 3 însoţitori, dar au mai apărut probleme printre copii şi au fost nevoiţi să rămână la Centru). Nu a fost aleasă anume, aşa s-a nimerit. Ironic, nu? Piesa „Cenuşăreasa” pentru aceşti copii, care, la rândul lor, sunt nişte mici cenuşărese. Cu deosebirea că, pentru ei, de cele mai multe ori, povestea nu se termină cu happy end!

„De noi depinde să facem din viaţa noastră o poveste”, spune, la un moment dat, zâna care o ajută pe Cenuşăreasă să plece la bal. Da, pot spune asta eu, tu, sau copilul meu, al tău! Ei, copiii din centrele deplasament, nu pot spune asta. Şi nici zânele, sau şoriceii, care să-i ajute să-şi facă hăinuţe, şi nici păsările fermecate, care să-i ajute să aleagă lintea de neghină, nu li se arată prea des.

Ei, COPIII DIN CENTRELE DE PLASAMENTE, sunt „doar” nişte nume instituţionalizate pe hârtiile autorităţilor, sunt copii invizibili, sunt copiii din spatele unor garduri, sau porţi de fier, din spatele unor uşi … Sunt copiii ce aşteaptă să fie băgaţi în seamă, sunt copiii ce spun „mami” tuturor doamnelor ce le poartă de grijă (foarte puţine, de altfel, în comparaţie cu numărul copiilor), sunt cei care trăiesc stigmatizaţi pentru singura „vină” că au fost născuţi de nişte mame iresponsabile, în sânul unor familii nepotrivite… Sunt copii cu nevoi şi lipsuri multe (dar, voi reveni într-un alt articol la acest subiect).

Datorită faptului că aţi înţeles şi aţi dorit să le dăruim o clipă de bucurie, de normalitate, implicându-vă, financiar, eu mă înclin şi vă mulţumesc, din tot sufletul: d-nei Maria Vatamanu, Mihaela Tălpău, R.B., Cristiana TomaViviana Balanga, I.C., Stanciu ConstantinBianca ElizaAdrian GrigoreAurora NiculaeTavi AnghelusMariuca MacoveiMarilena OneteMihaela Sherar.

Datorită donaţiilor domniilor voastre, s-a strâns suma de 940 de lei (545 lei, prin depunere sau transfer bancar, restul, în numerar). Din această sumă, am cheltuit suma de 848,45 lei (316,50 lei – bilete teatru – factură şi OP -; 310 lei – transport, dus-întors, – factură şi chitanţă; 155,68 lei – banane, piersici, nectar Teddy, pufarine – câte 30 de buc., bon fiscal Kaufland; 48 lei – îngheţată – bon fiscal; 18,00 lei – pepene verde, fără document justificativ – vânzător ambulant). Restul de 91,55 lei a rămas în cont, pentru următoarea acţiune. (Dacă cineva dintre cei care au donat, doreşte restituirea sumei, ca urmare a faptului că nu a fost cheltuită integral la această acţiune, vă rog să-mi daţi de ştire! 🙂 De asemenea, anunţaţi-mă dacă doriţi copii de pe facturi, extras de cont, etc. şi vi le voi trimite imediat.)

Încă o dată, toate mulţumirile şi urările de bine pentru că mi-aţi fost alături, să le fim, măcar puţin, aproape! Dumnezeu să vă binecuvânteze! Le mulţumesc, de asemenea, şi celor care au promovat acţiunea!

„Doamna, mai mergem şi altă dată?”

teatru 3

teatru 1

copii 4

copii 3

copii 2

teatru 2

8 comentarii

Din categoria campanie, campanii, copil, copilărie, eveniment, privind în jur