Eu, veşnica nelămurită


Tot stau şi mă socot şi nu pot să înţeleg, de ce, dacă pentru funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi a Societăţii Române de Televiziune, mi se iau mie, muritor de rând, bani cu japca, lună de lună, pe factura Enel-ului (alt semn de întrebare) – indiferent că eu sunt sau nu interesată, urmăresc sau nu urmăresc Radioul şi Televiziunea Naţionale – de ce, spuneam, Consiliile de Administraţie ale acestora sunt desemnate pe criterii politice ?

Desigur, întrebarea poate fi considerată retorică, pentru că în ţara asta, a lui Papură Vodă, sunt un infinit de întrebări şi niciun răspuns. Dar, poate, cineva mai deştept decât mine, poate să mă lămurească şi pe mine, veşnica nelămurită.

Anunțuri

19 comentarii

Din categoria întrebări şi răspunsuri, ce credeti?

19 răspunsuri la „Eu, veşnica nelămurită

  1. Aceeasi intrebare retorica o am si eu de cand platesc ca fraiera cate 30 roni pe luna, ca si persoana juridica, taxa (ca abonament nu poate fi numit) pentru soc rom de radiodifuziune. Asta in conditiile in care, evidemt, poti sa cauti prin toate dulapurile si colturile sediului si nu gasesti nici macar un aparat de radio.
    Raspunsul: pentru ca exista o lege in acest sens! Si-am primit somatie cu titlu executoriu in 15 zile cand am refuzat sa platesc? Am primit!

    Zi frumoasa!

  2. Buna intrebare! Dar n-as sti sa te lamuresc. POate pentru ca este inca de stat si, ce e de stat, inca mai percepe taxe aiurea? Dupa cum vezi taxele sunt manevrate cu buna stiinta in moduri, cel putin, aberante. Romania, un spatiu in timp plin de mistere. O zona crepusculara fara doar si poate! 😉

  3. Nici măcar cei care au aplicat regula nu ar fi capabili să explice mecanismul. Important este să le intre banii în cont, nu contează cum, important este să ajungă acolo unde trebuie.

    ZI PLINĂ DE IUBIRE!

    • Din păcate, neştiinţa, ignoranţa, nesimţirea lor nemărginite ne-au adus pe noi la sapă de lemn: sufleteşte, economic, social, politic, etc.
      Te pup, Geanina şi-ţi doresc pace sufletească.

  4. E o întrebare de bun simţ, nu este retorică. Numai că la noi, cum totul este posibil, întrebările de bun simţ devin retorice, spre marea plăcere a celor de sus…

  5. Am invatat sa nu mai pun intrebari in privinta unor chestiuni care oricum nu au raspuns. Insa, putem sa constatam… Cel putin, aceasta inca ni se mai permite!

  6. ” nu cerceta aceste legi…!”

  7. Are dreptate VirtualKid: nu te mai intreba. Raspuns nu ai sa primesti si nervi ai sa iti faci degeaba.

  8. Pingback: Cand inima nu renunta la a mai bate « Ҩ Gabriela Elena

  9. Marian

    Adela, e normal ca intr’un sistem anormal asemenea aberatii sa se intimple!Din nefericire nu exista nici o institutie care sa apere cetateanul de rind impotriva abuzurilor unui guvern si a unei clase politice corupte si imorale.Intr’o tara civilizata si democratica asemea practici ar fi fost atacate in justitie si declarate ilegale.In Romania…, merge orice!

    • Ştiu, Marian. Aşa cum spuneam toate aceste întrebări sunt, de fapt, retorice. Nimic din ce se întâmplă anormal în ţara asta nu-mi este străin. Fie că le resimt direct, fie că doar le observ. Nu mă mai surprinde nimic. Numai că, din când în când, mai scot la iveală câte o întrebare. Mă înnebuneşte faptul că suntem luaţi de proşti şi nu putem face nimic.
      Mulţumesc, din nou, pentru prezenţa ta.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s