Nesimţirea – o molimă cauzată de virusul sărăciei?


Spuneam, la un moment dat, că nesimţirea nu are legătură cu sărăcia. Victor, nu numai că este de altă părere, dar, aproape m-a trimis la joacă, atât pe mine cât şi pe Pisica roz –  care a avut şi ea o abordare a subiectului – spunându-ne: „Rămâneţi la ocupaţiile voastre şi lăsaţi discuţiile fără rost despre fenomenele sociale de criză în seama oamenilor mari, da?„, întrucât el susţine că:  „Deci da, lipsa banilor influenţează asupra bunului simţ. Inclusiv oameni cu o moralitate ridicată pot suferi transformări. Pentru că lipsa banilor are repercursiuni asupra bunăstării. Atâta timp cât trăieşti decent îţi poţi direcţiona eforturile şi atenţia asupra spiritului, al moralului, asupra cultivării”. Găsiţi toată teza pe blogul său.

Deşi am avut o contrareplică la postarea-i, pe blogul lui, m-am simţit provocată şi mă încăpăţânez să-mi susţin punctul de vedere: nesimţirea nu are nimic de-a face cu sărăcia, ci cu lipsa de educaţie, civilizaţie, a celor 7 ani de acasă, în principiu. Eşti nesimţit sau nu eşti.  Nu contează că eşti sărăc sau mai puţin sărac.

Pentru a-mi putea argumenta punctul de vedere, va trebui să mă dau pe mine de exemplu. Se pot spune, probabil, multe despre mine, dar nu că sunt nesimţită. Nu am fost niciodată. Şi am avut o copilărie săracă. Am fost o familie relativ mare – eram şase persoane, dintre care trei copii. Părinţii mei au muncit din greu, dar nu au fost ajutaţi niciodată de nimeni. A trebuit să se descurce singuri, au muncit din greu, cum spuneam, dar nu am fost niciodată bogaţi. Erau şi vremurile cum erau… Mama îşi aduce aminte şi acum că i-am cerut odată piersici şi nu a avut bani să-mi cumpere. Eu am uitat. Ea nu. Dar ei nu au fost niciodată nesimţiţi, pe noi nu ne-au învăţat să fim nesimţiţi. Sau hoţi. Dimpotrivă. Îmi amintesc ce m-a certat bunica mea, când, în vizită la o prietenă a ei, lăsate singure în cameră, am găsit un ac cu aţă pe jos, l-am ridicat şi l-am pus pe o masă, de teamă să nu calce cineva pe el. „N-ai voie să pui mâna nici pe-un fir de aţă, niciodată, dacă nu este al tău!” , mi-a spus bunică-mea, Dumnezeu s-o odihnească! „Nu contează ce motive ai!”

Îmi aduc, de asemenea, aminte cum, când vânzătoarele se înşelau la rest, copil fiind, făceam calculul – pentru că trebuia să duc acasă restul corect şi, constatând că mi-au dat mai mulţi bani decât trebuia, mă întorceam şi-i dădeam înapoi. Şi nu s-a întâmplat o singură dată. Şi câtă nevoie de bani aveam pe atunci!

În timpul studenţiei, transformam ciorba de fasole, după ce ne săturam de ea, în mâncare de fasole. Abia ne ajungeau banii cu care veneam la examene – am făcut Dreptul la fără frecvenţă, pentru că nu mi-am permis să-l fac la zi. Trebuia să lucrez, să mă pot întreţine. Am lucrat la tribunal, judecătorie, notariat. Munceam din greu, iar banii abia de ne ajungeau (mie şi soţului meu) de pe o zi pe alta.

Însă, indiferent de problemele pe care le-am avut, indiferent cât de greu mi-a fost, nu am uitat niciodată de bunul simţ, de respect, de atitudine civilizată, în orice moment şi-n orice loc, cu oricine. Şi, ca mine, sunt convinsă că sunt mulţi alţii.

Oricât de drag mi-ai fi, Victor, nu am să fiu niciodată de acord cu tine. Şi, apoi, şi despre sărăcie se poate discuta mult. Ştii câţi aşteaptă cu mâna întinsă şi, aproape, îţi reproşează că ei sunt sărăci, dar, dacă îi pui la muncă, nu ştiu pe unde să se ascundă. Ştii câte case părăsite, de către saşi, sunt prin judeţul Sibiu? Ai auzit să se ducă cineva acolo şi să încerce să muncească o palmă de pământ? Nu, ei trebuie să stea la oraş şi să fie săraci, să-şi bea rachiul la ora 7 dimineaţa – pentru asta se găsesc întotdeauna bani -, să mănânce seminţe în parc şi să scuipe cojile pe jos, să acumuleze datorii la întreţinere, să înjure, să facă scandal, să miroasă locul în urma lor, etc., etc. Ei sunt ocupaţi să fie nesimţiţi, iar noi, ceilalţi trebuie să-i înţelegem şi, eventual, să-i compătimim.

Nu, nesimţirea nu este o molimă cauzată de virusul sărăciei.

Voi ce credeţi?

Anunțuri

40 comentarii

Din categoria întrebări şi răspunsuri, ce credeti?

40 de răspunsuri la „Nesimţirea – o molimă cauzată de virusul sărăciei?

  1. Pingback: PA – Drum spre devenire – preambul « Cristian Dima

  2. Hehe. Mă aşteptam la replica asta. Speram din tot sufletul să percepi gluma apropo de tine şi de Pisică şi să nu te superi. Şi văd că nu te-ai supărat.
    Revenind la oile noastre, prin articolul ăsta îmi dovedeşti încă odată că eşti o femeie inteligentă şi cu principii morale sănătoase, în faţa cărora mă înclin. Dar, cum îi ziceam şi Elenei, nu lua apriori drept adevărată ecuaţia tu=restul lumii. Dacă tu eşti aşa nu înseamnă că aşa e toată lumea. Aşa ar trebui să fie. Logica bunului simţ ne spune că ăsta e cursul firesc al lucrurilor. Dar nu e aşa. Teoria mea e bazată pe observaţii. Şi nu numai din criza asta şi nu numai din România. Se ştie şi e dovedit prin statistici că oriunde pe glob a fost o perioadă de secesiune aceasta a fost însoţită de o decădere a societăţii (distrugerea bunurilor publice, creşterea infracţionalităţii, etc.). S-a întâmplat şi în SUA atât în ’82 cât şi ’91, s-a întâmplat şi în România în ’91-’94 ca şi acum, se întâmplă şi în Italia acum. Astea sunt cazurie pe care le-am studiat sau le-am observat eu. Iar eu vorbesc de nesimţirea dobândită. Omul, când îi ajunge cuţitul la os e în stare de gesturi nebănuite. Nu zic că toţi sunt aşa. Am şi zis, unii îşi pot depăşi condiţia de animal instinctual (ce pleonasm!) dar e nevoie de o oarecare doză de inteligenţă iar în cazul unora intervine şi frica de repercursiuni. Pe de altă parte, tu ai dreptate că cine e nesimţit moare nesimţit, banul poate doar îl cizelează puţin. Dar cei cu bun simţ pot deveni nesimţiţi atunci când au fost obişnuiţi cu binele pe care îl pierd ulterior. Bine înţeles şi aici putem dezbate şi despica firul în n+1 mult şi bine, pentru că sunt multe grade şi nuanţe ale nesimţirii. Unul poate nu îşi va mai aduna rahatul de câine de pe trotuar pentru că îi e lehamite de viaţă, că oricum oraşul e murdar, pentru ce s-ar mai obosi el sau pentru că se grăbeşte de la un joc la un altul, între care abia găsit răgazul să scoată câinele afară, iar altul poate ajunge la a da în cap pentru 200 de roni dacă îi moare copilul în spital şi el nu are bani de o pungă de ser pentru o transfuzie.
    Hai că am scris prea mult. Mi-e şi frică să dau click pe „Submit Comment” că am impresia că am scris mai mult decât ai scris tu.
    Te pup şi aştept replica. 🙂

    • Erată importantă: omul se grăbea de la un job la altul, nu de la un joc. Greşeală fatală pentru înţelegerea textului. 🙂

    • Ok, replica:
      1. Nu, nu m-am supărat pentru pentru „gluma” ta. Am perceput-o ca atare, pentru că am început să te cunosc.
      2. Sunt de acord că, în situaţii extreme, de decădere socială, economică, politică, etc., există şi o decădere morală şi că se înmulţesc jafurile, crimele, etc. Dar nu despre nesimţire este vorba. Hai să ne uităm un pic la explicaţia DEX-ului:

      NESIMȚÍT2, -Ă, nesimțiți, -te, adj. 1. Care este lipsit de bun-simț, de bună creștere, de cuviință, de delicatețe.

      Deci: lipsit de bună creştere, de cuviinţă.

      Sărăcia este doar o scuză, de care se prevalează o mare parte dintre oameni. E cam ca acelaşi lucru cu discriminarea romilor. Hai să-ţi dau un exemplu. Pe vremea când lucram la notariat, printre miile de acte ce se făceau erau şi nişte declaraţii de ajutor social, ce nu se taxau: le eliberai gratuit, că aşa te obliga statul – dar asta este altă poveste. Erau birouri notariale care refuzau să le facă – nici asta nu era ok, dar…. Ei, bine, noi nu le-am refuzat niciodată. Îţi închipui că principalii abonaţi erau romii. Şi, deşi biroul era pe Calea Moşilor, aveam „faliţii noştri”. Şi nu puţini. S-a întâmplat, însă, ca, într-o zi, care era infernală din punct de vedere al volumului de muncă – bine, mai toate erau la fel, dar, în ziua aceea, am refuzat să facem o astfel de declaraţie, cerându-i solicitantei să se programeze. Aaa, atât ne-a trebuit! A început să ţipe şi să ne ameninţe că nu vrem să-i facem declaraţia – cu toate că nu era prima dată când venea la noi, dar era prima dată când nu o mai obţinea pe loc – şi că o discriminăm. Din această cauză, nu voiam noi s-o „servim” atunci, pe loc, pe ea, care de altfel, era foarte ocupată, pentru că ar fi fost ţigancă. Cu greu am reuşit să scăpăm de ea.
      Aşa e şi cu nesimţirea. O iau ca scut, tot cei lipsiţi de educaţie, cultură, etc., care AŞA SUNT EI.
      Te-ai uitat recent la ce se întâmplă în România: ce zici de nesimţirea donşoarei Udrea, ministrului Funeriu, a fiului ministrului Plăcintă, un june de 19 ani care urina pe o troiţă şi a şi publicat pozele pe Facebook, a fiului lui Năstase care şi-a tatuat o zvastică pe braţ şi, de asemenea, se lăuda cu asta. Mai vrei exemple? Poţi spune că ăştia sunt sărăci? Cu siguranţă nu, dar nesimţiţi până în măduva oaselor.
      Deci, stimate domn, quod erat demonstrandum, et moi aussi. 🙂
      Te pup şi eu şi ne mai auzim. 🙂

  3. Ai perfecta dreptate. Nesimtirea nu tine de clasa sociala, de bogatie, de varsta, etc. Tine, pur si simplu, de fiecare om in parte, de bunul simt pe care-l are, poate nici macar nu de educatia de acasa, c-am vazut destui oameni care s-au autoeducat extraordinar de bine, provenind dintr-un mediu ostil. Deci tine si de vointa.
    Da, si eu pot fi oricum dar lipsa de bun simt, nesimtirea, nu mi se pot reprosa. Si, poate gresesc, dar sunt tocmai lucrurile pe care nici nu le pot accepta la ceilalti. Asa cum mie mi se pare normal sa tratez orice cu bun simt, asa astept sa fiu tratata. Ca nu se intampla mereu asa, e logic.
    Stii ce e si mai rau? Nesimtirea cultivata, intentionata, cautata…

  4. Nesimtirea este o molima care se imprastie cu rapiditate. Cauza e una singura: Lipsa valorilor morale
    Bogat nu am fost niciodata insa nu ma pot cataloga ca fiind nesimtit (exceptie fac acele cazuri in care sunt calcat pe bataturi pana la sangerare)
    Oricum ar fi pentru mine un lucru e cert: Daca intru intr-o institutie, sc sau orice alt loc unde urmeaza sa iau contact cu „diversi” am 2 variante
    1 „daca vreau” sa fiu luat la per tu merg imbracat normal
    2 „daca vreau” sa fiu respectat trebuie sa merg „la tol” de preferat cu etichetele pe afara sa se vada firma si deci sa se poata orienta omul…
    Asta e tarisoara noastra

  5. subscriu parerii tale, cum ca nesimtirea tine de lipsa de educatie, nu de saracie.

    Sa aveti un sfarsit de saptamana minunat.

  6. Da, nesimirea vine de acolo, din interior… Nu are nicio legătură cu starea socială… Observ- cu mare durere – că sunt din ce în ce mai mulţi nesimţiţi pe lumea asta…

  7. Scuze ca scriu aici…interesat/a de un schimb de link ?
    Merci fain 🙂
    http://melculatomic.wordpress.com

  8. Am citit şi eu textul tău şi o parte din comentarii. Sunt de părere că nu sărăcia şi nu neaparat disperarea duc la acte de genul celor enunţate de Victor. Trebuie să înţelegem că vectorul important al unei recesiuni eco nomice este managementul ineficient, creditarea peste măsură, fără analiză economică corectă. Asta s-a întâmplat şi în 1929 asta s-a întampat şi acum. Actele de „nesimţire” amintite de Victor, nu sunt datorate neaparat sărăciei şi disperării, ci sunt rezultanta unei revolte împotriva managerilor, unei revolte împotriva celor care au tras ponoase. Sărăcirea e doar picătura care a umplut paharul. În ce priveşte „nesimţirea” e normal că cine e nesimţit, nesimţit va rămâne, dar nu are nimic de a face că e sărac sau bogat. Să ne gândim spre exemplu cu votanţii lui Băse…(a se vedea emisiunea lui Stan din 4 iunie ac.)

    • Te îmbrăţişez, Teo. Mulţumesc pentru vizită şi comentariu. Ce face fetiţa ta?

      • Dacă vorbeşti de Teo Negură, şi fetiţa şi băieţelul fac bine. Cel puţin a afrimat ieri când mă aducea acasă la Alba de la Cluj. Dacă vorbeşti de alt Teo, chiar că nu ştiu. Oricum eu primesc îmbrăţişările şi scuz confuzia:)

      • Oops! Scuze, Cristian, nu ştiu de ce am făcut eroarea, n-am nicio scuză. 🙂 Nu te confund cu Teo Negură, deşi despre el era vorba!
        Dar, da, te îmbrăţişez, cu drag!

  9. Putem să o ţinem aşa la nesfârşit şi aici şi la mine. Ai dreptate cu definiţia din dex, nu mă bag în domeniul tău că pierd din start :). Rămân însă cifrele care spun altceva. Nu ştiu cum poţi numi un infractor dacă nu nesimţit dar cu siguranţă bunul simţ şi l-a pierdut. Observi? mă refer în continuare la cei metamorfozaţi, nu la cei stabili în nesimţirea lor. Ţiganca aia a devenit nesimţită când a fost privată de un bun, dacă vrei o interpretare „marca Victor”. 🙂
    Uite, am curajul să pun pariu pe termen lung cu tine că, în câţiva ani (vreo 10, dacă bunul Dumnezeu ne va scăa vreodată de criza perpetuă în care ne zbatem) vom începe să vedem iarăşi mai mulţi oameni care aruncă hârtiile la coş, care folosesc apa şi săpunul în mod curent ridicând condiţiile de confort în mijloacele de transport în comun, care dau „bună ziua” când intră într-o instituţie, care spun „te rog” când solicită ceva, care spun „mulţumesc” când primesc ce au solicitat, etc. Eh, ce zici, ţii pariul?

  10. dmd

    Adela,este greu de dus ce citesc eu pe aici.Pareri intr-un sens sau in altul,nervi,durere,neacceptare,viata in toata lipsa ei de splendoare,educatie si lipsa ei,simtire si nesimtire,tara,lumea si noi.Ei si noi,….ca intr-o confruntare.Poate traim o revolutie nedeclarata,poate chiar trebuie sa ne agitam,…poate trebuie sa ne pastram pentru ce va fi mai rau.Eu nu-mi iubesc viitorul pana nu-l fac prezent,nu-mi iubesc prezentul pentru ca se face prea repede trecut.Iubirea este in pierdere de altitudine si destinatia este undeva,de nici nu mai stim unde este.
    De fapt am trecut sa vad ce mai faci si sa-mi reafirm gandurile bune pentru tine si familia ta.Sa fii iubita mult si mult timp.Dan

    • Dane, ca de obicei, vizita îmi face o mare plăcere. Te-am vizitat şi eu, zilnic, chiar dacă nu am lăsat semn. Câteodată, mă copleşesc trăirile tale şi nu ştiu ce ţi-aş putea spune. Aşa că mă mulţumesc cu a-ţi trimite, telepatic, gânduri bune! 🙂 Te îmbrăţişez şi să-ţi fie bine!

  11. Nu are nici o legatura nesimtirea cu saracia.Exista saraci nesimtiti asa cum exista si bogati nesimtiti.Poate saracia te inraieste cateodata,dar nu te face nesimtit.Bun simtul tine strict de educatie,de personalitate,de influentele celor din jur…Am vazut cazuri in care parintii erau extraordinari si s-au straduit sa faca din copilul lor un om in adevaratul sens al cuvantului,insa el era un nesimtit.Sau din niste parinti groaznici sa iasa un copil simtit si bun.Eu zic ca de foarte multe ori saracia te determina sa inveti mai mult,sa cauti raspunsuri mai multe si sa iubesti cu mai mare patima pentru ca altceva nu ai de oferit,cu altceva nu te poti lauda.In nici un caz nu devii un porc in loc de om,din cauza saraciei.Daca devii nesimtit cand esti sarac asa vei fi si daca te-ai inbogati.

  12. Bună ziua, vă trimit acest mesaj în speranţa unei colaborări de link exchange.
    Dacă sunteţi de acord, trimiteţi un mesaj cu numele blogului si adresa 🙂

    blogurile cu care doresc să fac acest schimb sunt :

    Titlu : Informatii
    Adresa : http://informatiinews.blogspot.com/
    titlu : Cure de slabire
    adresa : http://curedeslabirenoi.blogspot.com/

    Numa bine 🙂

  13. Ok gata v-am trecut şi eu pe cele 2 bloguri cu numele Noapte bună copii
    Dacă doriţi alt nume să-mi ziceţi, în rest toate cele bune şi succes cu blogul 🙂

  14. Pingback: P.A. – Hai vino! « Cristian Dima

  15. Sarut-mana! off topic: Eu de unde imi cumpar cartea ?

  16. Marian

    Adela, topicul este interesant, la fel ca si multimea de pareri exprimate.Intr’o anumita masura tu ai dreptate insa si Victor are dreptatea lui.Nesimtirea nu e direct legata,conditionata numai de saracie dar saracia,cu siguranta, nu inbunatateste s’au elimina conditia de nesimtire!Saracia si lipsurile trebuie sa aiba o influenta asupra comportamentului uman!Tu dai exemplul tau dar tu esti mai mult o exceptie decit o regula si trebuie sa te consolezi cu aceasta realitate!Idea asta s’ar putea argumenta la nesfirsit,dar sa inchei intr’un spirit conciliator si de fair play as conclude acest subiect intre tine si Victor”meci egal.”

    • Mulţumim, domnule arbitru. 🙂
      Lăsând gluma la o parte, da, subiectul poate fi dezvoltat la infinit. Desigur, opiniile mele nu sunt opiniile avizate ale vreunui sociolog sau psiholog. Sunt doar părerile unui simplu observator al lumii, cu toate ale ei. M-am dat exempu pe mine, cu reţinere chiar, pentru că am vrut să vorbesc despre ceva ce ştiu concret. Nu, aşa cum am spus şi în articol, nu sunt o excepţie, sunt mulţi ca mine – oameni pe care îî cunosc şi i-am cunoscut. Am fost de acord că sărăcia exarcebează trăsăturile negative ale oamenilor, că scoate la iveală părţile lor negative, dar oamenii cu pricina aşa sunt ei construiţi – asta susţin. Sărăcia nu este decât scuza, sau, dacă vrei catalizatorul, dar, în niciun caz, cauza.
      Iar cu Victor mi-a plăcut să mă duelez şi am să ridic, de fiecare dată, mănuşa – dacă voi considera că aş putea face faţă provocării, într-un fel sau altul. 🙂
      Numai bine, îţi doresc, Marian.

      • Marian

        Adela esti o scumpa si o sursa de „litigiu” intelectual!Pentru tine si Gabriela,plus alte femei frumoase si inteligente-jos palaria!

      • Mulţumesc pentru aprecieri, Marian. Nu ştiu dacă le merit, dar îmi fac plăcere. 🙂

  17. Omul poate sa ajunga in orice ipostaza! Este doar o chestiune de destin.
    Este adevarat, saracia neste monstri, iar monstrii nasc monstri!
    Empatia marlaniei functioneaza mult mai eficient ca cea a bunului simt.
    Mie mi se pare axiomatic!

  18. Am citit zilele trecute articolul si m-a pus pe ganduri. Este un subiect delicat, cam greu de delimitat cum se petrec fenomenele care duc la nesimtire. Din experienta mea si din ceea ce am vazut de-a lungul vremii mele, nesimtirea pare a fi un efect al unei educatii defectuoase in clasele sociale bogate. Saracia, in genere, te indeamna sa-ti cresti copiii in spiritul unei bune cuviinte de invidiat si asta pentru ca este singura bogatie de pret. Dar nu este o regula.

  19. altcersenin

    Adele, ma alatur intru totul parerii tale in privinta nesimtirii si socot ca bunul simt nu tine de greutatea portmoneului, ci de educatie si poate chiar de gene, intr-o masura oarecare, motiv pentru care nesimtiti gasesti atat in randul celor bogati cat si in randul celor saraci.

  20. Nesimtirea din punctul meu de vedere nu e legata deloc de lipsa banilor pentru ca o putem gasi si la cei mai bogati din tara. Si ca sa argumentez zic asa:
    mie-mi pare un gest de nesimtire sa scumpeasca benzina si sa o cumparm mai scump decat in Germania in conditiile in care Romania inca mai are resurse de petrol iar nemtii il cumpara. (e mai ieftin sa cumperi petrol decat sa il extragi? )
    E oarecum off topic…dar in ultima vreme circula niste sms-uri prin retele care ne invita ca in zilele de: 18, 19 si 20 ianuarie sa circulam cu mijloacele de transport in comun si sa nu intram in nici o statie de benzina nici macar pentru o guma. Nu stiu cine a luat initiativa dar o sustin cu toata convingerea ca merita si patronii de statii peco sa simta „criza”.
    Trebuie sa vada ca nu dormim si ca nu pot face dupa cum ii taie capul, avem si noi…astia multi ceva de zis.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s