Arhive pe etichete: vacanţă

Liberă, la mare….


Liberă, nu. 🙂 La mare, da. La a noastră, nu la a lor. Iniţial, am vrut la a lor. Dar, până la urmă, ne-am hotărât să mergem la Vama Veche.

Aşa că, din turnul unui castel de nisip, vă trimit, pe-o aripă de vânt – singura pe care am prins-o că, altfel, căldură mare, mon cher, căldură mare! –  câte-un colier de scoici, două-trei boabe de nisip strălucitor, un răsărit de soare şi vreo două valuri de mare  limpede  şi mulţi, mulţi pupici. Deocamdată. O să revin şi cu poze, când voi ajunge acasă. Vreţi şi cu nuduri? 😛

Reclame

21 comentarii

Din categoria călătorii, de suflet..., prietenie

Pe o gură de rai…


Lăsând la o parte drumul prost spre Rimetea, locul, ca atare, chiar poate fi numit „o gură de rai”. Rimetea (denumirea veche Trascău) este o localitate din judeţul Alba, aflată la poalele muntelui Trascăului, vârful Piatra Secuiului, la 24 km. de Aiud şi 43 km. de Alba-Iulia, spre Turda. Azi este comună, dar, prin secolul al XVIII-lea, a fost oraş. Populaţia era mixtă: secui, saşi şi români, preponderentă fiind, însă, populaţia maghiară. Ocupaţiile de bază au fost exploatarea minereului de fier (mineritul) şi prelucrarea fierului.

Prin 1870, ca urmare a unui incendiu, au fost construite casele albe cu ferestre verzi, specifice zonei. În sat, există un muzeu etnografic şi o moară cu apă, care nu mai este, evident, funcţională – doar punct de atracţie – o biserică catolică, ce era deschisă şi o biserică ortodoxă care, evident, era închisă. N-am să înţeleg niciodată de ce bisericile ortodoxe sunt deschise doar după un anumit program, fără să ai posibilitatea să intri într-o biserică atunci când simţi nevoia şi nu în funcţie de un orar, ca la supermaket.

În fine. Noi am campat la o superbă pensiune, foarte bine organizată, patronată de o doamnă singură, de etnie maghiară. Locaţia avea o pensiune, căsuţe, iar, în poieniţa din spatele căsuţei, locul pentru corturi. Noi am fost singurii români. Toţi ceilalţi erau maghiari, veniţi din Ungaria.

Din păcate, şi acolo a fost foarte cald, astfel încât nu am avut prea multă libertate de mişcare. Dar a fost teribil de odihnitor şi de frumos. Peisajul este, de-a dreptul, mirific.

Vă las să apreciaţi singuri:

Aşa arăta curtea pensiunii:

Cortul nostru este cel gri, din dreapta.

Munţii Trascăului şi satul:

19 comentarii

Din categoria călătorii, de suflet...

Pe-un picior de plai…


Aşaaaa şi, acum, să vă povestesc ce şi cum a fost pe unde ne-am preumblat. Cum vă spuneam, destinaţia a fost Rimetea, jud. Alba. Plecând din Bucureşti, prima oprire a fost la coada lacului Vidraru, într-un camping amenajat lângă o pensiune. Mă rog, „amenajat” este foarte mult spus.  Lângă pensiune, sunt căsuţe şi un loc pentru corturi. Deşi am plătit o taxă de 10 lei (reducere de la 15 lei), nu am înţeles pentru ce: duşurile şi wc-urile, mizere, erau la o distanţă de sute de metri de corturi. Cred că am plătit pentru gardul care delimita spaţiul de pădure şi pentru lac.  Pentru că, pentru lac, am hotărât să campăm o noapte aici. De fapt, pentru peştii din lac. Soţului meu i se făcuse dor de pescuit. Aşa că şi-a cumpărat undiţă, cârlige, momeală, tot ce-i stă bine unui „pescar”, fie el şi de ocazie. Voia chiar să nu pregătesc nimic de mâncare, după ce am instalat cortul, că vom mânca peşte pe grătar. Ba, mai mult, Victor nici nu mai voia să mănânce, că el vrea peşte. În fine, după lupte seculare, i-am convins să mâncăm ce avem prin traistă şi-om vedea şi cu peştele.

După masă, ne-am dus la lac, la pescuit.  Şi soţul meu a prins… multă, multă experienţă. Nici măcar un peşte. 🙂 Deşi peştii săreau la suprafaţa lacului. Victor chiar îl tachina pe taică-său: „Tati, uite cum sar peştii şi spun: <Te rog, pescuieşte-ne, pescuieşte-ne!>”.

Prima noapte la cort, nu am putut dormi. Când, într-un final, am reuşesc să aţipesc, nişte câini au dat iama în sacul pe gunoi de afară şi m-am speriat îngrozitor, fiind convinsă că a intrat cineva în cort. 🙂

A  doua zi de dimineaţă,  George a pornit radioul din maşină şi, chiar în acel moment, se difuza ştirea cu sinuciderea Mădălinei Manole. 😦

În fine, am strâns cortul şi am plecat spre Bâlea Lac. De la Bâlea, am coborât Transfăgărăşanul, am ajuns la Sibiu – Sebeş – Alba Iulia – Aiud – Rimetea. Din păcate, drumul din Aiud spre Rimetea este îngrozi-tor de prost: am făcut 20 de km., în aproape 2 ore.

Mai jos, imagini surprinse în mersul maşinii şi cu Transfăgărăşanul, pe care l-am coborât foarte repede, circu-lându-se impecabil.

Mâine voi posta despre Rimetea şi, eventual, Sibiu, în care ne-am oprit la întoarcerea spre casă. De fapt, la întoarcerea spre Vâlcea, unde am făcut vizite bunicilor, pe care i-am luat prin surprindere. Şi, poate, o să vă povestesc şi cum mi-a încuiat soacra mea cheia maşinii în portbagaj. 🙂

Deci, va urma!

P.S. 1. Majoritatea pozelor a fost făcută de către soţul meu. Adică am făcut şi eu poze, până la un moment dat, când mi s-a stricat Nikon-aşul. De fapt, display-ul lui. P.S. 2: Bineînţeles că textul şi pozele s-au aşezat cum au vrut ele, spre marea mea disperare, deşi am refăcut postarea de vreo 5 ori. 😦

17 comentarii

Din categoria călătorii

Uraaaa şi… cu cortul !


Dragilor, gata, plec. Ne-am hotărât, în sfârşit, să plecăm, toţi trei într-o mult aşteptată vacanţă. Plecăm, pentru o săptămână (sperăm), cu cortul. Ne-am hotărât să facem traseul Bucureşti- Curtea de Argeş – Barajul Vidraru (cu oprire aici, pentru o zi) – Bâlea Lac (în vizită) – Transfăgărăşan – Sibiu – Râmetea (sau Rimetea), jud. Alba, unde vom poposi restul zilelor. Am înţeles că este superb acolo.

Pentru Victor, este prima experienţă cu cortul. De fapt, şi pentru mine, este, să zicem, prima oară şi jumătate. 🙂

La întoarcere, o să vă povestesc, din fir a păr.

Aveţi grijă de voi, vă pup şi să ne recitim cu bine. 🙂

P.S. Scuze pentru „cu cortul”. N-am găsit altă rimă!

38 comentarii

Din categoria călătorii, natură

De prin curte, adunate…


Mâţă dormind în leagăn:

Hmm, m-am săturat de leagăn, am schimbat „patul”:

Am tras un pui de sooomnnnn!!!!!!!!!! Pe unde o fi Victor?

Aha, în sfârşit a venit la mine!

Unde sunt Piki şi Max?

A, uite-i:

PikiMax

Gata, acum vă pup şi vă salut:

14 comentarii

Din categoria de suflet...

Vacanţă la mamaie şi tataie


Pentru că, la Victor la grădiniţă, ia fiecare vacanţă cât şi când vrea şi pentru că Victor avea nevoie de vacanţă şi pentru că nu are cine sta cu el în această perioadă, am intrat şi eu într-un concediu forţat. Fără soţ. Doar eu şi Victor. Aşa că am plecat la Vâlcea, la mamaie şi tataie (părinţii mei), pentru o săptămână.

Sătui de oraş şi de „patru pereţi”, ai mei s-au mutat la ţară, acum vreo 14 ani. Şi bine au făcut. Aşa că noi ne bucurăm de curte, de cântecul păsărelelor, de dealurile şi munţii din jur, de trandafirii din grădină şi de licurici noaptea.

Victor se plimbă  cu trotineta şi joacă remi singur, în leagănul făcut de tataie.

Dacă ar fi şi tati cu noi, dacă n-ar ploua zilnic şi dacă gândurile şi mintea mea nu ar fi în altă parte, ar fi chiar perfect…

Spre exemplificare:

29 comentarii

Din categoria copil, copilărie, călătorii, părinţi