S-ajungi bărbat, fiul meu!

Îţi vin, noaptea, la căpătâi, copilul meu
şi mă rog, cu lacrimi, lui Dumnezeu:
să mi te ţină sănătos, s-ajungi bărbat,
să creşti puternic, fiul meu cel minunat!

Să cunoşti ce este fericirea,
să te-nvăluie, mereu, iubirea
şi, prin lumea mare să te poarte,
să-ţi dea Dumnezeu de toate!

Să-ţi trăieşti viaţa doar cu bucurie,
cu demnitate şi cu mândrie,
să fii bun şi inimos,
să creşti puternic, fiul meu frumos!

Întotdeauna, în preajma ta să fie
prieteni buni şi oameni dragi ţie,
să-ţi fie, la nevoie, ajutor,
să le fii sprijin, la jale şi la dor!

Îţi vin, noaptea, la căpătâi, copil iubit
şi mă rog Fecioarei, ca-n ziua-n care te-am născut,
să ai viaţă lungă şi să ajungi bărbat,
să creşti frumos şi drept, fiul meu cel minunat!

La mulţi ani copiilor noştri, să ne trăiască sănătoşi, norocoşi, fără teamă de viitor!
La mulţi ani şi vouă, părinţi şi copiilor ascunşi în sufletul vostru!
Adulţii care renunţă la copilul din sufletul lor nu vor putea fi niciodată buni părinţi …

Publicitate

Nu uita că e şi ziua lor!

Vă mai amintiţi de copiii de la JOYO – Casa Florian, cei 50 de copii şi tineri, băieţi şi fete, cu vârste între 6 şi 14 ani? Prietena mea, Adriana Velea, a obţinut pentru ei, cu ocazia zilei de 1 Iunie, bilete la Teatrul Ion Creangă, prin amabilitatea celor de la teatru, care s-au bucurat să le facă această bucurie. După orele 13,00 – pe 1 Iunie, deci – se doreşte organizarea unei petreceri, la sediul Fundaţiei, din str. Lt. Av.  Gheorghe Caranda nr. 65, sect. 6 (în zona Drumul Sării ),  unde vă invit să participaţi cu o ciocolată, o jucărie, un fruct, un suc, orice aţi dărui şi copiilor voştri. Bucuria unui copil, când primeşte atenţie, nu poate fi măsurată şi comparată cu nimic. Cu atât mai mult, cu cât aceşti copii nu se întâlnesc prea des cu răsfăţul, provenind din „familii aflate în situaţii de mare dificultate„.
Dragii mei, haideţi să le spunem, împreună, şi „copiilor crescuţi în familii cu mari greutăţi materiale şi nu numai…”: „La mulţi ani, copile drag, să fii sănătos şi fericit!”

De 1 Iunie

Când eram mică, aşteptam, cu sufletul la gură, ziua de 1 Iunie. Şi nu pentru cadouri, pentru că nu de fiecare dată primeam mare lucru, ci pentru că o simţeam ca pe o zi specială, o zi pe care o împărţeam şi cu alţi copii. Era o celebrare a copilăriei, a verii, a prieteniei. Şi acum iubesc ziua de 1 Iunie. Pentru că-mi pot îmbrăţişa propriul copil, că-i pot spune „La mulţi ani!” şi cât de mult înseamnă el pentru mine. Mi-ar plăcea ca, măcar pentru o zi, să putem strânge toţi copiii la un loc, fără nicio diferenţă, să-i învăţăm să-şi dăruiască, unii altora, mere şi jucării şi gem pe pâine şi bomboane şi flori şi baloane. Iar noi, adulţii, să-i privim senini, să ne bucurăm de inocenţă, să intrăm în jocurile lor şi să uităm, chiar şi pentru câteva ore doar, de tot ce înseamnă viaţa cu toate ale ei mai puţin bune.

La mulţi ani copilul meu, la mulţi ani copiilor voştri, dragii mei, la mulţi ani şi vouă…. şi vouă, copiii tuturor şi ai nimănui!

Ar trebui să facem din fiecare zi  1 Iunie şi să nu mai uităm că avem obligaţia să le dăruim copiilor o altfel/astfel de lume:

P.S. Nu uitaţi că şi ei sunt copiii noştri! 🙂