Din aburi de cafea

Mă voi întrupa
din flori de levănţică şi aburi de cafea,
în fiecare dimineaţă şi-n fiecare seară,
îţi voi fi simfonie, cu miros de scorţişoară.

Mă voi prelinge, încet, pe buzele fierbinţi,
voi curge, apoi, lasciv, în palme-ţi, să mă alinţi,
voi fi a ta iubită, cea veşnic răsfăţată,
vei fi al meu iubit şi-a noastră lumea toată.

Povestea e aşa: iubirea nu piere niciodată,
aşteaptă numai să fie reîntrupată:
din flori de levănţică, din aburi de cafea,
dintr-un mesteacăn singur, din pulbere de stea.