UPDATE: Am preluat de Gabriela Savitsky şi, pentru că susţin, dau mai departe:
………………………………………………………………………………………………..V-aţi făcut bagajele?
Că lipitorile se ţin bine…
Iar nouă, „trăind în cercul nostru strâmt”,
norocul ne cam trece…
ei, trăind în lumea lor,
devin nemuritori
şi ne privesc rece!
‘aci sezum si plansum..
Pingback: Hugo von Hofmannsthal (1874-1929) – Experienţă « Orfiv
Aş vrea să semnăm pe hârtie… Deşi, sincer, nu cred că vom fi luaţi în seamă. Aud că nu mai avem voie nici să protestăm…
Am auzit şi eu. 😦
Da, lipitorile sunt greu de eliminat… Dar cred că nimic nu este imposibil, aşa că rămân optimist şi cred că hidra portocalie va fi înfrântă până la urmă…
Doamne ajută! Şi mie îmi place să cred la fel.
Idiotul asta o sa demisioneze atunci cand o sa zboare porcul la joasa altitudine, cu viteza supersonica!
Mda, cam aşa ceva… Dar, cine ştie? Toate au un sfârşit…
Pingback: Atingerea inspiratiei. Implinirea menirii. « Ҩ Gabriela Elena
Quo vadis? Pai, ma tem ca ne indreptam doar in directia pe care noi, ca popor, o alegem… ca n-avem destula forta sa punem piciorul in prag si preferam sa ne lasam tarati…
Mai degrabă, îngenuncheaţi.