După cum ştiţi, sâmbătă, 02 iunie, am participat la evenimentul organizat de Asociaţia ADOR COPIII (Comunitatea Familiilor Adoptive).
Când am acceptat invitaţia Danei Pluhovici – care m-a onorat – am fost întrebată de ce susţin campania lor. Dacă m-ar fi întrebat de există vreun motiv pentru care să nu sprijin această cauză, răspunsul ar fi fost, categoric: „niciunul!” În consecinţă, am avut şi am toate motivele din lume să susţin un astfel de demers. Eu şi soţul meu, ne-am dorit un copil şi-l avem. Copilul nostru ştie ce înseamnă „acasă”, „familie”, ştie ce înseamnă să crească iubit, dorit, ocrotit. Din păcate, dintr-o mare nedreptate a vieţii, există copii pentru care aceste cuvinte sunt străine, încă de la naştere, sau capătă alte conotaţii. Există copii pentru care „mama” este educatoarea, doamna de la bucătărie, medicul psiholog, sau oricare dintre doamnele din jurul lor, iar figura paternă, cel mai ades, lipseşte din mediul lor familiar. Aşa cum, pe de altă parte, există adulţi minunaţi, care ar putea dărui toate acestea şi pare că nu au cui. Nu am spus „copii minunaţi”, pentru că aş fi folosit un pleonasm. Dar, „când Dumnezeu îţi închide o uşă, îţi deschide, de fapt, o fereastră.” Copiii abandonaţi nu sunt decât copii rătăciţi. Trebuie doar căutaţi şi aduşi ACASĂ. Pentru că, deşi sună trist, poţi să aduci un copil, pe lume, din greşeală, împotriva voinţei tale, dar, niciodată, nu poţi iubi, nu poţi creşte un copil din greşeală. Şi… părinţi nu sunt cei care concep un copil, părinţi sunt cei care cresc un copil. Adopţia este un lucru natural, firesc, este ca o naştere, pentru că este naşterea unei familii. Este absolut minunat ca toţi membrii familiei să se sărbătorească în aceeaşi zi.
Când toate acestea se întâmplă în jurul tău, nu ai cum să rămâi pasiv, indiferent cât de mică îţi este contribuţia.
Noaptebunacopii's Blog 
Foarte frumos gindit si spus! Well said and thought!
Mulţumesc, Marian, te pup!
Frumoase argumente. Toti copii merita sa ştie ce înseamnă “acasă”, “familie”, să crească iubiti, doriti şi ocrotiti. Ar trebui sa ne implicam fiecare cate putin.
Mulţumesc frumos! Da, fiecare trebuie şi putem să ne implicăm, măcar câte puţin.
Din pacate, copiii care merita aceasta sansa a adoptiei nu beneficiaza, in tara noastra si de o legislatie care sa-i ajute si sa-i ocroteasca si din acest punct de vedere! Chiar deunazi citeam despre vedete de la noi care au intentionat sa adopte copii, dupa ce s-au atasat de ei si le-au purtat de grija, insa legislatia i-a impiedicat sa-si indeplineasca visul (lor si copiilor oriti de ei)!
Te felicit pentru implicare!
Da, Lorelei, din păcate, aşa este! Poate, uşor, uşor, se vor normaliza lucrurile şi în ţara noastră şi din punctul acesta de vedere. Mulţumesc!