Prima mea întâlnire cu Moş Gerilă

Pentru cei mai tineri, Moş Gerilă era Moş Crăciun. Pe vremea comuniştilor, nu aveam voie să-i spunem Moş Crăciun. Că atunci se întâmpla, mai exact în Ajunul Crăciunului anului 1979. Eu aveam 5 ani şi jumătate, fratele meu, Liviu, avea 4 ani. În acea seară, cam pe la orele 20, mama s-a gândit să ne înveţe cum şi cui să deschidem uşa, atunci când sună cineva. Şi, ca printr-o minune, în timp ce ne dădea explicaţiile necesare, s-a auzit soneria.
– Ei, haideţi acum, să vedem ce aţi învăţat, ne-a spus mama.
Noi am fugit spre uşă, am luat scaunul să ne uităm pe vizor, dar nu am văzut nimic, am întrebat cine este, iar răspunsul a fost:
– Moş Gerilăăă!
Ne-am uitat miraţi la mama, care ne-a spus că putem deschide şi, în cadrul uşii, şi-a făcut apariţia însuşi Moşul, cu un sac mare şi roşu în spate. Noi ne uitam la el cu ochii mari, cât cepele. După ce ne-am dezmeticit, l-am luat de mână şi l-am dus în camera noastră, i-am spus repede poeziile şi ne-am aşteptat cadourile. Nu mai ştiu exact ce a primit fratele meu, dar eu am primit un frumos set de cafea, cu ceşcuţe şi farfuriuţe foarte colorate.
Mai târziu, la doar câţiva ani, am aflat şi cine a fost Moşul nostru – un prieten de familie, dl. L.
Voi vă amintiţi prima voastră întâlnire cu Moş Gerilă/Moş Crăciun?

Publicitate