Prima mea întâlnire cu Moş Gerilă


Pentru cei mai tineri, Moş Gerilă era Moş Crăciun. Pe vremea comuniştilor, nu aveam voie să-i spunem Moş Crăciun. Că atunci se întâmpla, mai exact în Ajunul Crăciunului anului 1979. Eu aveam 5 ani şi jumătate, fratele meu, Liviu, avea 4 ani. În acea seară, cam pe la orele 20, mama s-a gândit să ne înveţe cum şi cui să deschidem uşa, atunci când sună cineva. Şi, ca printr-o minune, în timp ce ne dădea explicaţiile necesare, s-a auzit soneria.
– Ei, haideţi acum, să vedem ce aţi învăţat, ne-a spus mama.
Noi am fugit spre uşă, am luat scaunul să ne uităm pe vizor, dar nu am văzut nimic, am întrebat cine este, iar răspunsul a fost:
– Moş Gerilăăă!
Ne-am uitat miraţi la mama, care ne-a spus că putem deschide şi, în cadrul uşii, şi-a făcut apariţia însuşi Moşul, cu un sac mare şi roşu în spate. Noi ne uitam la el cu ochii mari, cât cepele. După ce ne-am dezmeticit, l-am luat de mână şi l-am dus în camera noastră, i-am spus repede poeziile şi ne-am aşteptat cadourile. Nu mai ştiu exact ce a primit fratele meu, dar eu am primit un frumos set de cafea, cu ceşcuţe şi farfuriuţe foarte colorate.
Mai târziu, la doar câţiva ani, am aflat şi cine a fost Moşul nostru – un prieten de familie, dl. L.
Voi vă amintiţi prima voastră întâlnire cu Moş Gerilă/Moş Crăciun?

Anunțuri

26 comentarii

Din categoria copil, copilărie, de prin viaţă păţite şi adunate, de suflet...

26 de răspunsuri la „Prima mea întâlnire cu Moş Gerilă

  1. Pingback: Prima mea întâlnire cu Moş Gerilă - Ziarul toateBlogurile.ro

  2. Marian

    Tu ai fost mai norocoasa! La vremea aia, de care tu pomenesti, eram prea mare pentru Mos Craciun, o Craciunita ar fi fost o alegere mult mai buna dar nici de aia n’am avut parte! Oricum, cu sau fara Mos Craciun, sarbatorile de iarna, au fost si ramin, amintirile cele mai frumoase din copilaria mea! Te pup Adela- Marian

  3. Pingback: Poveste de Crăciun | Ioan Usca

  4. Vag. Mai mult din poze. Deghizat în Moş era naşul meu de botez. Am primit o triola pe care am păstrat-o până pe la vârsta de 16 ani. 🙂 Era perfect funcţională când, în sfârşit, m-am îndurat s-o „donez” unui băieţel din vecini. A fost jucăria mea preferată ever. 🙂

  5. acum ca m-ai intrebat imi amintesc: era un Mos de la Casa Armatei si avea o imbracaminte festiva mai degraba sobra, eram foarte emotionata si el foarte inalt, departe de bonomia Mosului de la Coca-Cola. dar e posibil si sa amestec amintirile, incep sa imbatranesc 😉

  6. Pingback: Vremuri tulburi | Redsky2010's Blog

  7. Si eu am fost ingeras in scenetele de Craciun, ca si puiul tau. 😉
    Ti-am admirat noul gravatar! 🙂

  8. 😕 daca stau bine sa ma gandesc (si ce-mi mai amintesc) primul mos a fost o ruda de familie, pe care am demascat-o mai tarziu 😆
    acum totul e diferit..

  9. injineru'

    hmm prima întâlnire cu moşul a fost la cămin. ţin minte cum printre noi era un martalog care vroia să ne demonstreze musai că moşul nu există (doar aşa a auzit acasă, săracul copil). Am primit o cutie maaaaare de tot (încă mai am poze cu ea:D) în care era plasat un set de walkie talkie, portocalii şi cu antenele negre. Pentru că nimeni dintre prietenii mei nu mai avea aşa ceva am fost pentru o bună perioadă din vreme cel mai tare:D. Asta era când aveam 6 ani.
    La 7 l-am mai văzut o dată şi dup-aia nu mi s-a mai arătat.
    Acum sunt propriul meu Moş Crăciun.
    Sărbători calde Adela cu multă linişte şi o galbenă gutuie parfumată la geam.

  10. Lady Io

    La noi nu venea Mosul. Sau mai exact, era nevazut. Dar suna dintr-un clopotel, alergam la brad si incepeam sa scotocesc prin cadouri.
    La ai mei la serviciu mai venea cate un mos, dar nu eram prea impresionata, am o poza in care plang de rup locul in bratele unui Mos.

    • Păi şi la noi a venit o singură dată, cred, aşa să-l vedem. Că de lăsat cadouri, lăsa mereu. 🙂 Bine, prin parc, pe la şcoală, sau chiar la scara blocului – avem un vecin, care era şef de scară, pe atunci – şi se îmbrăca în Moş, împărţindu-ne dulciuri. 🙂

  11. am avut o relatie alterata cu cei doi, pentru ca una imi doream, alta obtineam. cel putin, la scoala abia asteptam sa trec de generala, sa nu mai vina mos gerila, care ne aducea vesnic furouri la fete si maiou plus chiloti la baieti. si cate 2-3 caiete

  12. Pingback: Prima mea întâlnire cu Moş Gerilă | Noaptebunacopii's Blog | ANUNTURI GRATUITE ROMANIA

  13. Pingback: De Moş Crăciun « Blogul lui Teo Negură

  14. Pingback: Năbădaiosu’ la colinda « Cristian Dima

  15. Pe vremea mea se făceau serbări la serviciul părinţilor – bineînţeles că niciodată chiar în ajunul Crăciunului, Moş Gerilă avea alt orar 😛
    Acolo l-am văzut – nu mai ştiu nici câţi ani aveam, nici dacă am fost la serviciul mamei sau la al tatei. Dar ştiu că acasă n-a venit niciodată, fiindcă mi s-a spus de la o vârstă foarte fragedă că Moşul e o poveste de adormit copiii. Ceea ce nu m-a deranjat câtuşi de puţin, fiindcă am continuat să primesc cadouri – presupun că am fost întotdeauna materialistă! 😆

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s