Am obosit, mamă!

Durere
tăcere
visare
mirare

minţire
umilire
plecare
uitare

minciuni
rugăciuni
sinucideri
desprinderi

suflet
plânset
nepăsare
abandonare

viaţă
speranţă
încrâncenare
disperare

lacrimi
patimi
teamă…
am obosit, mamă!

8 comentarii

Filed under de suflet..., poezii, poezii proprii

8 Responses to Am obosit, mamă!

  1. Te cred, te inteleg, MAMA!

  2. m-a intristat putin aceasta poezie…te face sa reflectezii la multe aspecte ale vietii ..:(.. O seara frumoasa!

  3. Si totusi, sunt importante pentru noi toate aspectele vietii.
    O zi buna!

  4. Pingback: Scufiţa Roşie | Caius

  5. Pingback: Cultura « Ilarie

Lasă un răspuns

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s