Dor


Mi-e dor
să-mi miroasă sufletul
a verde,
să râd atât de tare,
încât să vă molipsesc pe toţi,
să ne luăm de mână
şi să ne-nvârtim, hohotind.
Să ne dăm prioritate
unii altora, la infinit:
„Poftiţi, vă rog! Vai, se poate?!
Poftiţi d-voastră! Ba nu, d-voastră!”
Şi Dumnezeu să ne privească zâmbind.

Mi-e dor
să fim nebunii sănătoşi
şi nu sănătoşi nebuni,
mi-e dor de mine
cea de ieri
şi de noi, cei de mâine.

Mi-e dor…
să nu-mi mai fie
dor de viaţă…

Anunțuri

18 comentarii

Din categoria de suflet..., gânduri, poezii, poezii proprii

18 răspunsuri la „Dor

  1. „Mi-e dor…
    să nu-mi mai fie
    dor de viaţă…”

    Frumos!! ..Profund!!! 🙂

  2. Pingback: Maxime si Aforisme II | Madalina Ciucu

  3. Pingback: Euro Trip – Venetia – 2011 – 2012 (2) « Cosmin Stefanescu

  4. Foarte frumos! O saptamana minunata!

  5. Pingback: Frica « • Gabriela Elena •

  6. Pingback: Maxime si Aforisme III | Madalina Ciucu

  7. Buna, vrei sa faci schimb de linkuri cu http://DigiFilme.com ?

    Daca da intra aici : http://digifilme.com/linkex adaugi linkul tau si totul se face automat sau raspunde aici la comment

  8. Pingback: Au trecut dom’le « Clipe de Cluj

  9. Pingback: Moartea puiului de căprioară versus “Moartea căprioarei” « • Gabriela Elena •

  10. Claudia

    Povestea fraţilor Ianuarie şi Gerar
    de Claudia Groza
    Zăpada scârţâie sub tălpile zimţate ale bocancilor. Drumul e plin de confetti. Beculeţele ce au împodobit copacii, magazinele, gardurile, se sting unul câte unul. Soarele iese din când în când la plimbare pentru a-şi dezmorţi razele vesele. Uneori este adormit şi morocănos. Alteori este atât de bucuros şi jucăuş cu feţele oamenilor veseli ce ies la plimbare.
    Bătrânul Ianuarie, a ieşit să îşi scuture plapuma. E tare zgribulit.
    – La mulţi ani, Ianuarie!
    – La mulţi ani vrăbiuţă.
    – De ce eşti atât de supărat?
    – Fratele meu geamăn Gerar, nu face nimic. De-abia aştept să treacă zilele.
    – Dar de abia au început să îşi alunece filele. Eşti proaspăt. Eşti primul în an dintre toate lunile-surorile tale. Unde îţi este doza de optimism? întrebară trişti norii, ce se adunaseră în preajma lui Ianuarie.
    – Ajutor, ajutooor… se auzi un strigăt răguşit, când mai tare, când amorţit.
    – Cine este?, ciriciripcirip….
    – Gerar, fratele meu, şi Ianuarie se întoarse rapid pe călcâie şi pătrunse în colibă.
    – Alungă aceste furnici de pe mine…. ia-le… striveşte-le…. mi-au stricat somnul.
    – N-ai decât să le suporţi. Tu eşti vinovat, deoarece ai mâncat în pat. Ele au grijă de familiiile lor, nu ca tine, puturos, de s-a făcut gaură sub tine.
    – Ei lasă-mă! E suficient ceea ce faci tu. Nu vreau să te încurc.
    – Bine. Vom face o listă, pe zile, şi fiecare are sarcini de îndeplinit. E mai bine aşa? îngăimă Ianuarie.
    – Off… dar morocănos mai eşti! şi se întoarse pe partea cealaltă şi adormi la loc.
    Norii s-au supărat auzind sforăiturile lui Gerar.
    -Îi venim noi de hac. Este musai să-l scoatem din starea d elene ce l-a cuprins.
    Nici nu au terminat de gândit, şi fulgi mari de nea, ca bucăţile de vată de zahăr au început să danseze din cerul albicios, precum spuma laptelui.
    -Frate dragă, a sosit gerul Bobotezei, grăi Ianuarie.
    -Ei, şi? Care e problema?
    -Este rândul tău să sufli vânt rece… natura te cheamă. Pământul are nevoie de tine.
    Cu plapuma în spinare, cu un ochi închis, târându-şi picioarele, Gerar suflă din uşa colibei. Apoi, se întoarse la locul său călduros, prinzând în mers un covrig primit la colindat de la Decembrie.
    – Îţi vei lua răsplata pentru lenea asta, şopti printre dinţi Ianuarie.
    Plănuise cu vrăbiile să facă hărmălaie la semnul său. Întredeschise uşa, făcu uşor cu ochiul şi vrabia şefă a dat tonul.
    Agitaţie, ciripitri, aripi lovite de ferestre. Speriat, Gerar a sărit din pat, îndreptându-se direct spre uşă. Cum era îngheţat numai în porţiune adin faţa colibei, a alunecat.
    – Văleu, văleu, văleleu….
    – Ce ai păţit frate drag?
    – Mi-am rupt piciorul. Vaai. Ce durere!
    – Dragul meu frate, de acum înainte să scapi de lene şi să îţi îndeplineşti aşa cum se cuvine sarcinile. Fiecare om are rostul său pe pământ. Nu le pot face eu pe toate, iar tu să le primeşti de-a gata.
    *
    De atunci, Ianuarie şi Gerar au liste cu ce trebuie să facă fiecare. A doua lună de iarnă, puţin mai tristă decât surata Decembrie, ne îndeamnă la lectură, cumpătare, plimbări în aer rece şi curat suflat de Mândra Iarnă, mătuşa lunilor Decembrie, Ianuarie – Gerar şi Februarie.
    Un an spornic, cu veselie şi multă bucurie alături de cei dragi!

  11. Pingback: Note la un proiect de lege dubios « Gabriela Savitsky

  12. Pingback: Culori locale, Life in Pictures « Clipe de Cluj

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s