Gărgăriţa cea cochetă

– Uite, acolo, pe trifoi,

s-a aşezat o bulinuţă,

e mai mică decât noi

şi se numeşte gărgăriţă!

– Buburuză îi spune, ştiu eu bine,

mi-a spus mie mama, odată.

– N-ai dreptate, e ca mine,

gărgăriţă-i zice, las-o baltă!

Ştiu şi cântecul cu ea:

„Gărgăriţă, – riţă, zboară-n poieniţă!”

Nu ştiu eu ce-i buburuza,

dar nu cred că-i bulinuţă.”

Aşa se ceartă doi fluturaşi,

dansând peste poiană, zglobii,

– Hi, hi, ce drăgălaşi,

zâmbeşte gărgăriţa, auzindu-i.

– Hei, voi doi, veniţi aici

şi nu vă mai certaţi degeaba!

Aveţi grijă, sunt urzici!

Hai să vă spun cum stă treaba:

Gărgăriţă, mămăruţă, buburuză,

tot eu sunt, oricum mi-ai spune,

uneori şi eu-s confuză:

una sunt, dar am trei nume!

Hei, să vă spun, însă, un secret:

„ladybird”, îmi spun englezii!

Nu-i aşa că sună mai cochet?

Eeee…aşaaaa…., ca-n poezii!