Şi uitaţi ce a ieşit din joaca noastră… :)

Fugi, iarnă, fugi odată,

Primăvară, vrem, bogată!

Tu la anu’ poti sa vii

Sa ne-aduci doar bucurii!

Lasa acuma ca sa vina,

primavara in gradina

Lasa frig si lasa zloata,

Pleaca, nu mai vrem noroi,

Vrem sa mai zambim si noi!

Soare cald si luminos,

Verde crud si racoros

Ghiocei si albastrele

Papadii si nasturele

Soare blând, soare de vis

Pentru un suflet deschis!

Miei s-alerge pe campii

Ca niste copii zglobii

Fugi, iarnă, fugi odată,

ca o rochie demodată

uitata pe-un raft de o fata.

Uite se întorc cocorii

Pleacă iarnă precum norii.

Fugi, iarnă, nu-nţelegi?

Cu toţii vrem să pleci!

Şi pentru că, aşa cum spunea Daniela, iarna nu s-a lăsat convinsă, invitaţia la joacă rămâne deschisă.

Să ne jucăm şi să provocăm iarna la duel!

M-am hotărât să sfidez iarna şi să port, în continuare, mărţişorul pe care l-am primit de la băieţelul meu, Victor: un mărţişor clasic, mic, de metal, cu un coşar, ales de el „să-i poarte noroc lu’ mami!”

Şi, mai mult de atât, provoc iarna la duel cu un

Descântec de alungare a iernii

Fugi, iarnă,
vicleană,
cu baba ta Dochia cu tot,
ghiocei vrem peste tot!
Fugi, iarnă, fugi,
cu mantia ta plină de fulgi,
peste munţi şi peste dealuri,
primăvară vrem la geamuri,
flori de măr
în pridvor,
rândunele şi cocori,
grădina plină cu flori!

Fugi, iarnă şi nu privi în urmă,
Primăvara las’ să vină!

Şi, acum, vă provoc pe voi, nu la duel, ci la joacă:

Adaugă un vers şi dă mai departe:

Fugi, iarnă, fugi odată,

………………………….