Dreptul la timp


La mulţi ani, Nichita Stănescu! „Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!”

Tu ai un fel de paradis al tău
în care nu se spun cuvinte.
Uneori se miscă dintr-un braţ
şi câteva frunze îţi cad înainte.
Cu ovalul feţei se stă înclinat
spre o lumină venind dintr-o parte
cu mult galben în ea şi multa lene,
cu trambuline pentru săritorii în moarte.
Tu ai un fel al tău senin
De-a ridica oraşele ca norii,
şi de-a muta secundele mereu
pe marginea de Sud a orei,
când aerul devine mov şi rece
şi harta serii fără margini,
şi-abia mai pot rămâne-n viaţă
mai respirând, cu ochii lungi, imagini.

(N. Stănescu – Dreptul la timp)

Mai sărbătoresc şi:

Vania Usca, Mădălina Ciucu

2 comentarii

Din categoria de suflet..., La mulţi ani!, limba română, poezii, sărbătoare

2 răspunsuri la „Dreptul la timp

  1. Pingback: Adevărații voievozi („Înapoi” în viitor) – Poem manifest « Cosmin Stefanescu

  2. „A minunii ca esti a intamplarii ca sunt!” 🙂

Lasă un comentariu