Ştiţi: Călin, concurs PA-uri, etapă nouă – tema „PASTILELE”.
Ei, haideţi, nu mai daţi ochii peste cap, că mai este puţin şi se va termina. Mai aveţi puţintică răbdare. Doar nu v-aţi înecat la mal, ca… Na, că am uitat cine. De aia zic, e nevoie de hap-uri:
Pastila miraculoasă
Îşi strângea copilul la piept şi-l privea ca pe o icoană. La rândul lui, micuţul se pierdea în privirea mamei lui, cu ochişorii aceia negri şi strălucitori, care parcă-i vorbeau. Îi zâmbea şi-o apucase de deget. Nimic nu putea rupe acea legătură, în afară de Dumnezeu. Dar, Dumnezeu i-l trimisese pe el. Asta însemna că trebuia să lupte pentru viaţa ei şi, mai mult decât atât, ştia că va reuşi. „Tu eşti pastila mea miraculosă, apa mea vie!”, îi zise şi-l sărută pe frunte, plângând. Copilul adormi.
Cel mai vesel cuplu
Nu ştia cum, dar, în ultima vreme, se întâlneau tot mai des. Oricare ar fi fost drumul ei, îl vedea, înconjurat de aproape aceiaşi prieteni şi tot timpul râzând în hohote. Râdea cu atâta naturaleţe, că îi molipsea pe toţi care-l auzeau. Întâmplător, o prietenă comună le-a făcut cunoştinţă. Prima întrebare a fost cum de reuşeşte să râdă atât. “Nu ştii? Râsul e cea mai bună pastilă pentru minte şi suflet.” Din ziua aceea, au rămas împreună şi a învăţat şi ea să râdă, devenind cel mai vesel cuplu.
Cam astea sunt. Sper să vă placă. 🙂
Oh, Adela acum incep, pastilele!Dar…, daca vin de la tine asta’i alta poveste! Te pup- Marian
🙂 Mai sunt şi momente din astea. Pup, cu drag.
Pingback: Fata Moşului | Ioan Usca
De data asta îmi place mai mult al doilea. Votăm! 🙂
Bănuiam. 🙂 Mulţumesc. Dau o fugă la tine, să văd dacă ai înnoit postarea. Voiam să dau link. 🙂
Pingback: Noutati...partea intai | alexandrescudaniela.com
Pingback: Intelepciune mioritica :) « Gabriela Elena
Te-am votat! 🙂 Baftă multă!
Mulţumesc. Tu de ce nu ai intrat în joc?
al doilea primeşte sigur vot:D
e cumva povestea ta?:)
Mulţumesc. Mai mult sau mai puţin. 🙂
placut, votat – ambele 🙂
Sărutmâna.