Relaxare la domeniul Mogoşoaia


La aproximativ 14 km. de Bucureşti, spre Târgovişte, se află situat Palatul Mogoşoaia, în comuna cu acelaşi nume. Acolo, ne-am hotărât să mergem ieri, pentru puţină relaxare, dată, atât de frumuseţea locului, cât şi de încărcătura sa istorică. O plimbare prin vastul domeniu îţi umple sufletul de linişte (în ciuda faptului că este plin de turişti), de pioşenie, de nostalgie, te face să te întrebi: „Ce-ar fi fost dacă…?” Mie îmi dă, întotdeauna, o stare de bine locul acela. Construcţia Palatului Mogoşoaia a fost finalizată, se pare, la data de 20 septembrie 1702, de către Constantin Brâncoveanu, pentru cel de-al doilea fiu al său, Ştefan, aşa cum reiese din pisania existentă în foişorul de pe latura de răsărit a palatului, prinsă în zid deasupra uşii din pridvor: „Acest palat den temelie iaste zidit şi infrumuseţat de preluminatul înaltatul Domn Io Costandin Basarab voevod, dăruit şi dat la al doilea lui fiu, lui Ştefan Brăncoveanu moştenire ohabnică săvârşind acest frumos lăcaş la anul de la Hs 1702, meseta [luna] septemvrie 20”. Palatul a fost construit în stil brâncovenesc, îmbinând elemente de arhitectură şi decoraţie bizantină şi de renaştere italiană, cu cele specifice munteneşti. Odată cu sfârşitul tragic al domniei lui Brâncoveanu (prin executarea domnitorului şi a celor cinci fii ai săi, la Stambul), palatul ajunge a fi devastat, jefuit şi transformat în han turcesc, arhitectura sa având de suferit din cauza cotropirilor otomane din sec. al XVIII-lea. În secolul al IX-lea, domeniul va fi cumpărat de familia Bibescu, descendentă a Brâncovenilor, sub a căror îngrijire, meşteri francezi şi germani readuc palatul la forma şi faima de altădată, tot acum fiind construită Vila Elchingen, de către prinţul Nicolae Bibescu (1830-1890) pentru soţia sa, principesa Helene Ney d’Elchingen. Între anii 1890-1911, domeniul va trece în proprietatea fiicei lui Nicolae Bibescu, Marie Nicole Bibescu. De la aceasta, îl cumpără prinţul George Bibescu, verişorul său, care, în anul 1912, îl dăruieşte soţiei sale, poeta (scriitoarea) Martha Bibescu, în faţa căreia, încearcă, astfel, să-şi răscumpere „păcatele” legate de nenumăratele sale infidelităţi. Martha Bibescu a fost fiica lui Ion Lahovary, ministru de externe şi ambasador al Romaniei la Paris şi a Smarandei Mavrocordat. Aceasta a refăcut Palatul, aducându-i o serie de modificări, ceea ce a dus la schimbarea formei sale iniţiale, lucrările fiind coordonate de către arhicteţii Domenico Rupolo şi G.M.Cantacuzino. Vila Elchingen a devenit loc de întâlnire pentru cercurile sale culturale. Despre Martha Bibescu, Marcel Proust, pe care l-a cunoscut datorită cumnatului ei, Antoine Bibescu, cu care era prieten din copilărie, avea să spună: „Sunteţi nu numai un splendid scriitor, prinţesă, dar şi un sculptor al cuvintelor, un muzician, un sipet plin cu parfumuri, un poet.” La 6 martie 1945, după instalarea guvernului comunist al lui Petru Groza, din dorinţa de a salva ansamblul de la Mogosoaia, Martha Bibescu cere includerea lui pe lista monumentelor istorice şi-l donează statului cu scopul de a fi destinat activitaţilor culturale. Astfel, până în anii 80, aici a funcţionat Muzeul Artei şi Arhitecturii Brancoveneşti, iar Vila Elchingen a devenit Casa de Creaţie a Scriitorilor. Din 1993, luând naştere Centrul Cultural Naţional Mogoşoaia, domeniul intră în restaurare, aici desfăşurându-se programe şi proiecte cultural-artistice. Curtea interioară include, pe lângă palat şi alte constructii: cuhnia, arhonderia, gheţăria, iar, în parc, monumentul funerar al familiei Bibescu: Nicolae şi Elena, George si Marie Henriette, principii Mihai şi George Basarab Brancoveanu, aviatori, morţi amândoi, în primul război mondial, de foarte tineri, la numai 22 de ani. Actualmente, se pare că domeniul, în marea sa majoritate, este revendicat de către urmaşii Marthei Bibescu, fraţii Christopher John Ghika, cetăţean britanic, şi sora lui, Jean Valentine Louise Ghika-Comanesti, conform ziare.com.

Cam asta este o foarte scurtă istorie a domeniului Mogoşoaia. Iată şi câteva fotografii, inclusiv cu noi. 🙂
Poarta spre Palat
Palatul
Palatul - vedere de ansamblu
Detaliu
Grădina, sub formă de labirint
Coloana de lângă lac
Monument funarar - familia Bibescu
Mormintele principilor Mihai şi George Basarab Brancoveanu
Placă funerară"Carte" funerară
Lacul de pe domeniuŞi soarele iubeşte acest loc

Băieţii meiAmor, mare amorVictor şi frunzele
Eu şi VictorDoar euFăara titlu

Când am plecat, discutam cu soţul meu cât de mult mi-ar plăcea să mă pot întoarce în timp şi să fiu martora vieţii acestui Palat. Sau cum ar fi fost, pentru ţara noastră, dacă acele vremuri nu ar fi apus.

UPDATE: După ce vă veţi fi plimbat, nu uitaţi, vă rog şi de hap-uri, de fapt de voturile pentru ele, aici, la Călin acasă. O puteţi face până luni, 15 noiembrie, sfârşitul zilei, spune gazda. Se pot vota 4 texte. Deci, dacă vă plac ale mele, pe lângă ele, mai puteţi vota 2. (de ex., pe ale lui Victor sau Bogdan, sau ale amândurora ). Dacă nu, găsiţi voi 4 să vă placă. Eu, ca de obicei, mă înclin şi vă pup. Cu drag.

Anunțuri

47 comentarii

Din categoria călătorii, de suflet..., diverse, gânduri

47 de răspunsuri la „Relaxare la domeniul Mogoşoaia

  1. Pentru tanarul din penultima fotografie. Are o expresie deosebita…

  2. Pingback: Relaxare la domeniul Mogoşoaia - Ziarul toateBlogurile.ro

  3. Marian

    O lectie de istorie scurta, dar foarte interesanta si plina de detalii!Am mai invatat ceva astazi si poate „data viitoare” am sa vizitez si eu locul tau de relaxare, Adela! Si pozele au fost foarte frumoase! Te pup- Marian

    • Da, ar fi păcat să ratezi. Chiar este superb. Bine, se pot vizita şi interioarele. Noi nu am făcut-o astăzi, pentru că am vrut să ne bucurăm de aer şi de soare. Mulţumesc pentru aprecieri. Te pup şi eu.

  4. Pingback: Dau un “mulţumesc” pentru un vot… « Blogul lui Victor

  5. Zău că aş sta să citesc şi acum dar e 5 fără 10 dimineaţa şi adorm cu capul pe tastatură. Promit că citesc mâine. M-am uitat în schimb pe poze. Superbe. Salutări tizului meu.
    PS: Ce e Alcor Advertising? (e în EFIX-uri la poze ;))

    • 🙂 Pozele sunt făcut de de soţul meu – cele expuse aici. Aveam o grămadă, dintre care făcute şi de mine, dar însemna să nu mai termin articolul – şi ai văzut la ce oră l-am publicat – şi, mai mult, să risc să plictisesc cu ele. Îl salut.
      Un al doilea brand al firmei noastre, alături de „aquarell”. Habar nu aveam că apare la proprietăţile pozei. Soţul meu e „de vină.” 🙂
      p.s. haide, măi, că nu atac la sentimenta, aşa sunt eu. 😉

  6. Pingback: Cheia | Ioan Usca

  7. Lady Io

    Tocmai spre Mogosoaia plecam si noi cam intr-o ora 🙂

  8. dmd

    Frumoasa familie,felicitari…special Adela.Te pup.
    Sa va fie cat mai bine,va doresc.

  9. Frumosi mai sunteti! Ai un baietel teribil, creste vazand cu ochii si mami e tanara si frumoasa! 🙂
    Stilul brâncovenesc se distinge prin expresivitate, prin volumele arhitectonice ale scărilor, ale foișoarelor, loggiilor, dar si prin ornamentica bogată a ancadramentelor, sau motivele vegetale în vrejuri de influența barocă. Este stilul meu preferat din arhitectura romaneasca.
    O duminica frumoasa! 😛

    • Mulţumim, frumos, draga mea. Da, Victor creşte repede. Ei, mami nu mai e aşa de tânără. Iar… frumoasă… Dar mă simt bine că mi-o spui, recunosc. 😛
      Da, stilul brâncovenesc este superb. Am înţeles că Palatul Mogoşoaia a fost cel mai reprezentativ dintre palatele sale, din punctul de vedere al stilului.
      O duminică superbă şi pentru voi. Cu drag.

  10. superbe fotografiile cu voi si cu domeniul… va potriveati acolo 🙂

  11. frumoasa excursie. O sa merg si eu la domeniul acesta, candva. Locurile acestea vechi, iti imprima niste sentimente interesante. Parca ai vrea, ca oamenii care au locuit acolo sa traisca, sa ii vezi iar si tu sa te amesteci printre ei. Sa vezi cum era viata atunci si traiesti alaturi de ai, macar o vreme.

  12. mariannicolescu

    Superba lectie de istorie si reclama la turismul adormit al acestei tari. Suntem asa de aproape de vestigiile partimoniului national, neavand timp sa le vizitam,de cele mai multe ori, decat in gand.Frumoase fotografiile cu „Sacra familie”, cu printi si printese, cu feti frumosi, ca intr-o imagine de basm,palate,castele,morminte seculare,efigii, turnuri… si mult, mult farmec. Felicitari!
    Iti las si eu „portia” mea de basm, pentru desfatare intr-o splendida zi de duminica.Un sarut parintesc din partea unui batran poet care traieste in Castelul numit Viata, cel mai frumos castel al Existentei.

    BASM ÎN NOAPTEA FRICII
    de Marian Nicolescu

    Ciutura cu inima de ceară, fierbe apa dorului în gând
    Din sămânţa cerului, coboară un izvor de zână, lăcrimând,
    Şi-i răsare, tânguind pocalul care-i bea otrava din priviri,
    Căpcăunul din izvorul nopţii, navigând pe buze- rătăciri.

    Buzduganul din spinarea grijii, scurmă inimi sângerii pe dinţi
    Şi-un voinic valsează dimineaţa, pe lumina zânelor cuminţi,
    Lupta care taie măru-n patru, rea sămânţă pustiind castele
    Grija şi tăcerea se aşează peste pătura ’necată-n albe stele.

    Astfel, defrişata zare zburdă pe-un imaş topit în lună nouă,
    Iarba viorie târşâie târlicii, răsărind priviri în vals de rouă,
    Cumpăna fântânii, ca o cruce, scurge moartea din secunda fricii
    Într- o ciutură ce în pustiu înneacă, visul ce îngroapă licuricii.

  13. mariannicolescu

    Multumesc, scumpi prieteni! Starea sufletului meu se defineste in functie de anotimp:primavara sunt poetul adolescent, vara sunt poetul tanar si puternic, toamna sunt poetul varstei a doua iar, iarna sunt poetul varstei a treia.Ca sa fiu bard, musai sa fiu un poet batran.

  14. Hmm, comentariul meu nu apare…
    Rogu-te, caută în spam și eliberează-mă. Dacă nu-s nici acolo, dă-mi de veste. Oricum, era de bine. Mai ales legat de penultima poză, cu Victor, în alb-negru.
    O dumincă superbă vă doresc! 🙂

  15. Ok, înseamnă că, de adormită ce eram, nu l-am salvat!
    Pozele de la Mogoșoaia sunt superbe, prezentarea, la înălțime, iar tu ești o frumoasă mămicuță a unui năzdrăvan care îți aduce, sunt sigură, multă bucurie.
    Uită-te și tu cum strălucești în prezența lui Victoraș!

  16. foarte fain la Mogosoaia! mor dupa castele si palate!
    exceptionala ultima fotografie! pe langa faptul ca e alb-negru, si, pentru mine aia inseamna fotografie(sau sepia), ai expresia fetei si privirea, fix din acelasi film cu frunzele din mainile tale! daca radeai exuberanta, n-aveau ce cauta frunzele alea in poza, dar, cum spuneam, ce lemai potrivesti!

  17. Foarte frumoase pozele… pari un pic trista… 😦

  18. Offf, locaţia asta, măi, Adela, măi… Păi tocmai tu?

    • Da, măi, Victor, am dat-o pe închiriere, na! 😦

    • Lasă că şi pe mine mă omoară locaţia asta. Sună atât de bine în contextele greşite încât io aş propune… autorităţii care se ocupă cu dexul (?) să mai adauge un al doilea sens. 🙂 Uneori „locul” sună atât de banal sau de aiurea că parcă-parcă ai vrea să-l trânteşti p-ăsta care deşi ştii că-i greşit, sună mult mai bine.

      • Ştii care e culmea? Că ştiu că este greşit folosit, cu sensul ăsta şi nici măcar nu-mi place cum sună! Nu ştiam unde am folosit cuvântul, când am citit comentariul tău. Dar, nu mai contează. Am comis-o, oricum. Am scris textul azi noapte pe la 1-2, l-am verificat şi tot mai găsesc câte o greşeală. 😦

  19. Ah, şi apropo de lecţia de istorie: foarte educativă, dar mai ales foarte stimulantă. Citind, mi-am dorit să vizitez locul ăsta. Cu atât mai mult cu cât sunt fascinat de stilul arhitectonic unic în lume şi specific doar teritoriului nostru naţional care este stilul Brâncovenesc. Dacă nu mă înşel nu sunt multe în Europa stilurile arhitectonice specifice unei naţiuni. Cred că două în total.

    • Merci. Mi s-a părut firesc să dau câteva date despre „locaţie” 😛 :))
      Locul este, cum am tot spus, superb. Trebuie să-l vezi, când vei putea.
      La mine, în jud. Vâlcea, sunt două mănăstiri în stil brâncovenesc: Horezu şi Govora. 🙂

  20. Pingback: Boală grea | Raza mea de soare

  21. Nu am vizitat palatul. Chiar m-ai provocat. Sper sa am ocazia!

  22. superba prezentarea. am aflat de palatul acesta intr-un pps vizionat pe net de curand,despre palatele din romania.completarea a venit la fix:o frumoasa poveste de duminica! superbe pozele si voi deosebiti!
    si nu in ultimul rand bifat si votul,succes!

  23. injineru'

    ultimele două poze sunt excelente.. întotdeauna fotografiile alb-negru au o încărcătură emoţională mai puternică decât cele color:) piciul e fenomenal apropo.

  24. Altcersenin

    interesant articol, interesante poze…

  25. …. cat de aproape ati fost de noi… 🙂 Ma bucur tare ca v-a placut acolo. Mie, acel loc, imi trezeste multe amintiri placute din copilarie…
    ah… ai uitat sa mentionezi de serele inca functionale. 😛 … sigur nu aveati cum sa le ratati daca ati vizitat si parcul palatului.
    pupam

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s