Un tată şi fiul său, sau cum să-ţi înveţi puiul să zboare


El este Ştefan. Un copil cu ochii cât infinitul.

Un copil cu ochii cât infinitul

Ei sunt Sorin şi Ştefan:

tatăl şi fiul

Tatăl şi fiul. Un tată ce, ca orice părinte bun, îşi doreşte o lume mai bună pentru copilul lui, dar „normală, echilibrată, cu bucurii şi necazuri, cu împliniri şi eşecuri”, cum îmi mărturisea într-o discuţie.

„Viaţa este ca o cutie de fondante.
Asta aş vrea să înveţe fiul meu: să ştie că deosebirile dintre oameni apar datorită puterii lor de a alege ceea ce li se pare a fi cel mai bun, dar şi datorită dobândirii capacităţii de asumare a consecinţelor unor alegeri nefericite…. Pentru fiul meu, deocamdată, aceste fondante le aleg şi păstrez eu, până în ziua în care personalitatea care se naşte va dori să-şi facă singură alegerile. Până atunci însă, doresc să mai aşez o fondantă în cutia atât de încăpătoare: Maxim Belciug.„, scria Sorin aici.

A îndrăznit şi s-a încăpăţânat să demonstreze că, într-o lume strâmbă, cu o scară a valorilor răsturnată, într-o lume grăbită, scârbită, egoistă, obosită, sărăcită, chiar împietrită, în care solidaritatea este un cuvânt perimat, uitat prin dom-uri prăfuite, visurile pot fi împlinite. Important este să „înveţi de la ape să nu dai înapoi”, „să crezi în tine când ceilalţi au doar cuvinte/ De-ndoială, dar să ţii seama de-ndoiala tuturor…”.

Ştefan iubeşte muzica şi, se pare că şi muzica îl iubeşte pe el. De aceea, tatăl lui a început să-i construiască visul, cărămidă cu cărămidă, şovăitor, la început, cu sufletul tremurând, cu ochii spre cer, dar hotărât, de neclintit în misiunea sa – aşa cum îi stă bine unui făuritor de vise. Şi, pentru că Dumnezeu îşi iubeşte îngerii, visul lui Sorin şi al lui Ştefan a început să prindă contur:

„Nu am nicio experienţă în organizarea unui astfel de eveniment, însă, m-am decis să încerc imposibilul: un concert adevărat [susţinut de Maxim Belciug], cu public, cu afişe răspândite în oraş, cu interviuri şi cu cronici în presă. Ceva imi spune că am să reuşesc, chiar dacă mulţi vor fi tentaţi să se amuze.”

Probabil că mulţi s-au amuzat, sau l-au privit cu neîncredere, sau au dat din cap amabil, afişând un interes aparent, sau, pur şi simplu, au gândit „e nebun!”. Probabil că este nebun. Un nebun ce crede în copilul său, un nebun ce vrea să-şi înveţe puiul să zboare, fără şovăire, spre înaltul cerului. Mie îmi este drag acest „nebun” şi m-am bucurat ca un copil când, ieri, mi-a spus:

„Adela, simt că am să reuşesc! Poate că am să reuşesc chiar mai mult decât mi-am dorit la început. Simt că drumul este bun pentru că văd cum se alătură şi alţi oameni, oameni frumoşi, discreţi, oameni care  refuză să se transforme în tinichigii, doar pentru că aceştia sunt căutaţi acum….  Nu imi vine să cred cum au apărut oamenii care vor să mă ajute! Unii cu bani, alţii cu servicii, alţii doar cu sfaturi sau încurajări. Toate contează! Aseară proprietarul unui blog mi-a scris că vrea să-mi trimită 500 de lei, aşa, doar ca să ştie că s-a implicat, pentru că i-a placut ideea.
Oricum, primul eveniment, sper eu că nu şi ultimul, o să fie în Târgu Mureş, pe 25 noiembrie. Aproape că am reuşit să adun promisiunile pentru toate cele necesare (sală,afişe, transport,cazare).
România nu este o ţară de manelişti, chiar dacă este condusă de către aceştia.”

Acesta este unul dintre prietenii pe care i-am cunoscut „via blogging” şi mă mândresc cu el.

Vă invit şi pe voi să-l cunoaşteţi şi să-i fiţi alături:

http://incertitudini2008.blogspot.com/2010/10/pe-la-altii.html
http://alexandrescudaniela.com/credinta/
http://anaveronica.wordpress.com/2010/10/04/dezvaluiri/
http://andreihappyday.wordpress.com/2010/10/11/revocand-exteriorul/
http://calinhera.wordpress.com/2010/10/11/apus-de-soare-pe-autostrada-soarelui/
http://cartidragi.blogspot.com/2010/10/indragostit-de-tine.html
http://cristiandima.wordpress.com/2010/10/11/suflete-pereche-asteptare/
http://gabrielailies.wordpress.com/2010/10/11/fotograful-de-arta/
http://daniotil.ro/2010/10/cu-eset-nod32-la-arsenal-park/
http://gabryellehelen.wordpress.com/2010/10/10/scurt-cv-de-caine/
http://griska.wordpress.com/2010/09/28/pregatiri-de-iarna/
http://ioanbistriteanul.ro/?p=1714
http://ivanuska.wordpress.com/2010/10/11/domnul-chihleanu-de-la-margina-4/
http://ladyioiscooking.wordpress.com/2010/09/27/ajutor-pentru-maria/
http://lisandrulisandru.wordpress.com/2010/10/12/toamna/
http://mihaibendeac.ro/2010/10/10/revenire.html
http://mirelapete.dexign.ro/2010/10/gustav-klimt-ii/
http://orfiv.wordpress.com/2010/10/09/richard-billinger-1890-1965-luna-plina/
http://povesteadarieinicole.wordpress.com/2010/10/11/noi-progrese/
http://proatitudine.ro/educatie/atitudini-in-oglinda-autoritatea-liderului-cu-emblema/
http://silavaracald.cotcodacii.ro/2010/10/11/debut-și-nu-prea/
http://starsgatescopiiimarisimici.blogspot.com/2010/10/expresii-stereotipe.html
http://teonegura.wordpress.com/2010/10/12/trafic-cu-hituri-runda-37/
http://www.cabral.ro/din-viata/the-dark-side-cald
http://www.ciutacu.ro/articol/un-nou-turcescu-al-fotbalului-mondial/
http://www.cojocarii.ro/2010/10/10/casuta-virtuala/
http://www.globe-trotter.ro/ziaruldela5/2010/10/12/umbra-marii-3/
http://zaqk.wordpress.com/2010/10/09/generatoare-de-senzatii/
http://www.muzica-mea.ro/versuri/b/versuri-big-bang-day-by-day-haru-haru-lyrics/

19 comentarii

Din categoria campanii, copil, de suflet..., eveniment, părinţi

19 răspunsuri la „Un tată şi fiul său, sau cum să-ţi înveţi puiul să zboare

  1. Doi ştrumfi, aşa cum le spun eu. Trec aproape în fiecare zi pentru a vedea ce mai fac şi pentru a citi tot ceea ce ne propun ei. Gânduri bune şi pe această cale…

  2. Pingback: Un tată şi fiul său, sau cum să-ţi înveţi puiul să zboare - Ziarul toateBlogurile.ro

  3. Pingback: Toamnă «

  4. eu i-am admirat de multa vreme. E un model de tata, rar intalnit, care este foarte atent la zborul micutului sau.Suntem alaturi de ei, cu ganduri bune si incurajari. Oamenii care cred in visele lor, ajuns sa le realizeze. Cred ca asta e partea frumoasa a vietii.

  5. starsgates

    Da adela, este un parinte cum mulţi ar trebui să fie.:)

  6. Pingback: Domnul Chihleanu de la Margina – 5 | Ioan Usca

  7. Pingback: Alegeti PA-ul de weekend « Călin Hera. PA-uri şi mirări

  8. Pingback: Cinci săptămâni în palon « Călin Hera. PA-uri şi mirări

  9. Îi vizitez din când în când. Trebuie să realizeze ceea ce îşi propune, probabil mai mulţi decât ştie îl susţin.

  10. Pingback: Kate Bush sau melodicitatea stranie « Mirela Pete. Blog

  11. Ma intreb daca meritam acest dar…

    • Dacă te referi la ce am scris eu aici, crede-mă, dacă aş fi considerat că nu pot fi sinceră în tot ceea ce spun, nu aş fi scris nimic. Îmi place Quinn, dar cred că nu primim niciodată prea multă iubire… 🙂 Şi nici nu dăruim pe cât am putea.
      Mă simt onorată dacă ai considerat cuvintele mele ca pe un dar. Au fost din suflet. 🙂

  12. Felicitari tuturor parintilor care stiu sa vegheze cresterea armonioasa fizica dar si spirituala a copiilor lor, care ii incurajeaza, dar si dojenesc cand este cazul!
    Felicitari tuturor copiilor care isi iubesc si respecta parintii!
    Sorin, „omul frumos”, cum imi spui, te felicita pentru tot ceea ce faci pentru puiul tau! 😀

    Adela i-ai oferit un dar deosebit si am simtit ca este din suflet! 🙂

  13. Gabriela a ajuns o „rara avis”. Sa speram ca retragerea ei in carapace este doar o ploaie trecatoare…

  14. Îi ”cunosc” și îi iubesc ca pe copiii mei!!!

Lasă un comentariu