Vine un moment când ajungem doar o fotografie, într-un album. Important este ca, în urma ta, să existe cel puţin o persoană care să nu lase praful să se aşeze peste acel album, chiar şi atunci când fotografia va fi îngălbenită de timp…
________
Când te strâng pantofii, te descalţi şi mergi înainte, nu te pui în genunchi, nici nu te aşezi în fund, aşteptând să-ţi crească aripi!
Noaptebunacopii's Blog 
Asa este Adela ,in viata trebuie sa mergi mai departe ,ca aripi nu putem astepta sa ne creasca ,da si eu ma gindesc de cite ori m-au strins pantofii si nu iam aruncat ,probabil mi-a lipsit curajul ,viata este dura ,si in fiecare zi primim o lectie ,si tot cu temele nefacute suntem intotdeauna.
@ Adela,
Buna dimineata !
DOAMNE cat ADEVAR este in spusele tale !!!
Nu am a adauga decat ca, ASA ESTE !
Iar daca, NIMENI in urma TA nu sterge colbul de pe FOTOGRAFIA
ingalbenita de trecerea implacabila a TIMPULUI, atunci,
degeaba ai mai consumat oxigenul pe pamant !
Eu am gasit printr-un ALBUM de-al bunilor mei parinti, o fotografie cu TATA cand era militar in termen ( 1931 ) , SERGENT in al Doilea Razboi Mondial .
Am scanat-o si adaugat-o la un articol publicat sub semnatura mea in Revista ROMANIA EROICA Nr.1( 14), Anul XV,2012, Serie noua, la pagina 15, articolul ” Monumentele Eroilor din Rachitoasa ………
Te invit cu respect pe
http://aliosapopovici.wordpress.com/2012/08/19/
si
http://aliosapopovici.wordpress.com/2012/08/27/
sa vezi FOTOGRAFII ingalbenite de vreme dar aduse la viata …..si, FOTOGRAFII prezente de la doua mari aniversari la care am participat recent !
Weekend placut !
Cu stima si respect,
Aliosa.
Pingback: Pinguini dragalasi facuti din pet-uri | Madalina Ciucu
Pingback: Zâmbesc, deci exist | Călin Hera. PA-uri şi mirări
Pingback: Leapşă « Ioan Usca
Foarte frumos si foarte adevarat! Mie-mi dau lacrimile!
Mulţumesc frumos, bine ai venit!
salut. as vrea sa facem schimb de link-uri. link-ul meu este http://aethra-j.blogspot.ro/ . daca esti de acord, astept mesaj pe blog.