M-am uitat la ştirea cu protestul pensionarilor şi nu m-am putut abţine: am plâns. De fapt, încă îmi curg lacrimile… M-a durut cum îşi strigau disperarea şi cum se luptau cu jandarmii. „Ai şi tu, o mamă şi bunici”, striga o doamnă, jandarmilor.
„Voi muri ca un erou, pentru pensia mea!”, striga un domn.
Desigur, probabil, 80 %, dacă nu chiar mai mult, dintre ei au votat cu acest băsescu [sic!] al cărui cap îl vor acum, dar nu mă pot abţine să plâng pentru umilinţa pe care o îndură acum.
Şi părinţii mei sunt pensionari…
Oare cum dormiţi, voi, băsescu, boc, udrea, videanu, blaga şi toţi ai voştri? Nu vă e frică de blesteme şi lacrimi?
Reclame
Ma ingrozesc!
Si asa pensiile erau mici, fiecare copil isi mai ajuta parintele, care a ajuns sa se „bucure” de pensie…
Oare ce ne va mai fi dat sa vedem?
Mi-e teamă că este abia începutul…
Da, este trist tot ceea ce se întâmplă. Oamenii ăştia au muncit pentru statul român, şi-au plătit ce aveau de plătit, lună de lună, iar acum află ce înseamnă nesimţirea băsesciană. Nu-i vorbă că au mai fost doi preşedinţi care şi-au dat în petec atunci când au avut ocazia. Trăim un sentiment de deja vu uneori, ceea ce mă intrigă la culme…
Aşa este.
Vin vremuri grele pentru români.
Apropo, ați văzut bancnota de 0 lei cu Băsescu pe ea?
Nu, n-am văzut!
Si eu sunt convins ca aproape toti dintre pensionari l-au votat pe Basescu, dar n-au facut altceva decat sa-si exercite, prosteste sau manipulati, un drept democratic, constitutional. Si totusi asta n-ar trebui sa aiba nicio legatura cu umilinta, cu mizeria in care sinistrii clipei ii arunca. Eu plang mai greu, dar ma revolt. Si sper sa se revolte cat mai multi, caci altfel tara asta se pierde in uitare definitiv…
Bine ai venit! Aşa este. În fond, nici nu a fost greu să fie manipulaţi. Au trăit, dintotdeauna, vremuri tulburi, le-a fost greu, aş spune chiar teamă, să ţină pasul cu schimbările sau să le înţeleagă. Tocmai de aceea, nu m-am putut abţine şi disperarea şi umilinţa lor am simţit-o aproape la nivel celular, nu ştiu cum să-ţi spun… În fine, încă sper, cu naivitate, poate, că, măcar, în ceasul al doisprezecelea să ne trezim.
Încă o dată, mă bucur că ai trecut pe la mine, încântată de cunoştinţă! (deşi te citesc mereu pe blogurile prietenilor comuni şi chiar şi pe blogul tău. 🙂 )
Pingback: De dulce « Ioan Usca
Pingback: În noi – Sânge balcanic (82) poem « Cosmin Stefanescu's Blog
si eu am plans
Pingback: Mirela Pete. Blog » Blog Archive » Incredibil…
Pingback: Cu tot cu greva lor… « Adakiss's Blog
Cred ca ei traiesc bine, nu de grija lui basescu, boc sau udrea nu mai pot eu acum. Nu pot sa le doresc decat o cadere lina si accelerata, pana in fundul celor mai mizere puscarii.
Iar c elor care l-au votat pe Basescu, celor 5 milioane: Sa traiti bine!
Dar cine le duce grija?