Eu sunt un pescăruş
cu aripa frântă,
în zborul spre fericire.
Sunt un mâine
început dintr-un ieri îndepărtat,
ca un suspin
ieşit, într-o noapte,
din pieptul unei tinere femei.
Sunt zâmbet şi lacrimă,
speranţă şi deznădejde,
sunt răsărit şi apus.
Sunt cea care se-aruncă-n valuri
cu inconştienţa unui copil
şi cea care se teme,
uneori, de ploaie.
Sunt o poveste simplă,
scrijelită pe o frunză
ce dansează spre asfinţit.
E frumos ceea ce spui ca esti, dar de fapt esti cu mult mai mult de atat! Daca nu crezi, intreaba- ne pe noi, pe Victoras, pe George,Tavi, Liviu.
Mulţumesc, tată! 🙂
Eu cred ca totusi esti o floare…, Te imbratisez- Marian
Dintre cele cu spini? 😀 Te pup.
povestea asta nu poate fi simplă deloc. și nici tu 🙂
o duminică cât mai plăcută să aveți.
🙂 Mulţumesc. Nici prea complexă, nu e. 🙂
O săptămână frumoasă, dragii mei.
Pingback: Adi Voicu, cel mai tare locatar de pe Strada Ficţiunii « Blogul lui Victor
ei, suflet frumos, imi era dor de poeziile tale 🙂
Mulţumesc, draga mea şi mie îmi este dor de tine, de voi. 🙂
Frumos!
Mulţumesc!