… de an…
„A mai trecut un an prin noi,
a fost şi soare,
au fost şi ploi,
dar important este…”
Ce este important pentru voi, acum, aproape de sfârşitul altui an? Sunteţi mai bogaţi, sau, dimpotrivă, mai săraci sufleteşte, material, cum vreţi voi? Sunteţi mai înţelepţi, mai îmbătrâniţi, mai trişti sau mai veseli? Sunteţi mai… cum? Comparativ cu sfârşitul anului trecut, de exemplu.
Noaptebunacopii's Blog 
Important este gandul catre toti ai mei, cei pe care i-am pierdut, cei pe care ii am si pe care ii pretuiesc. Pentru fiecare, cate doua nuci… si, daca as putea, si cate un colacel facut de bunica mea:
Sunt înnebunită după colinde. Mulţumesc, Sorin.
sufleteste mai bogati? – vreau sa cred 🙂
material? – nu-i nevoie sa cred – se vede 🙂
mai intelepti? – ma alint cu ideia 😉
mai imbatraniti? – din pacate 😦
mai tristi sau mai veseli? – balansez intre 😉
mai… cum? – mai altfel 🙂
O zi plina de senin 😉 te imbratisez cu drag 🙂
Te îmbrăţişez şi eu, cu drag!
Pingback: Decembrie | Ioan Usca
Aud ploaia!
Ploaia zilei de astăzi…
Da şi la noi. Aş fi preferat nişte fulgi de nea. Pe Zamfir, l-ai ascultat?
Pingback: Miao, am câştigat! « Mustăţi lungi, gheare lungi
Pingback: Serafina! « Mirela Pete. Blog
sunt exact cum ai scris in postare. absolut toate categoriile sunt atinse. cu precizarea ca bogatia materiala nu conteaza pentru mine, nu are o conotatie sfanta. am destul cat sa traiesc si daca sunt sanatoasa si imi mai merge mintea, fac astfel incat sa supravietuiesc. a fost un an cu bune si cu destule rele, eu sunt din categoria survivors si nu ma tem ca ma prinde vreun val dedesubt, fara sa pot iesi.
ştiu ce spui. trebuie să fim printre supravieţuitori! te pup.
Pingback: Deviza-i libertate și scopul ei preasfânt « Gabriela Elena
portofelul mai plin, mult mai plin, dar patul tot mai des gol, sunt mai mereu plecat …
Dacă aste este ce cauţi, în principal, atunci, presupun, că e de bine, nu?
As tinde sa cred ca orice experienta ne ajuta… indiferent cum e 😉
Asa ca… dupa parerea mea, toti suntem mai intelepti 😛
Chiar crezi că toţi suntem mai înţelepţi? Uitându-mă în jur, n-aş spune… Dar, mult mi-ar mai plăcea să fie aşa.
Pingback: Freezing rain de Ziua Natională, în loc de laolaltă « Călin Hera. PA-uri şi mirări
Cu ceva mai multă experienţă, cu câţiva prieteni în plus şi sper eu mai înţeleaptă. Aaaaa… si în mod sigur cu mai multe fotografii 😉
Seară frumoasă să ai!
Mă bucur pentru tine că închei anul în tonul acesta optimist. Te îmbrăţişez!
Adela ne pui intrebari grele. 🙂 Sunt mai bogata sufleteste. Am multi prieteni, de cand am inceput sa scriu pe blog. Material nu sunt mai bogata. A fost un an, liniar. Nici mai mult nici mai putin. Mai ingrijorata pentru viitor, pot spune ca sunt. Privesc viata cu un realism pe care nu l-am avut niciodata. Dureros, sincer si fara certitudinea ca anul viitor, vor fi lucrurile mai bune si mai frumoase. Stiu doar ca pe an ce trece, parca ne zbatem mult mai mult ca sa obtinem ceva ce in trecut obtineam cu foarte multa usurinta. Simt din ce in ce mai pregnant cum timpul ca mangaie cu mana lui neiertatoare. Traiesc intensitatea fiecarei clipe si ma bucur de lucrurile marunte.
Cred că ăsta e şi secretul, Găbiţa, să trăim clipa şi să ne bucurăm de lucrurile mărunte. Te pup, draga mea.
si eu draguta. Pe amandoi, pe tine si pe Victor.
Pingback: Teo – de pe Petsbox « Mustăţi lungi, gheare lungi
Mai avem putin pana se incheie anul asa ca nu vreau sa trag concluziile de pe acum. Mai are destinul inca o sansa sa-mi arate ca anul asta a fost mai bun decat altii, after all.
Desi, sincer, nu am de ce sa ma plang. Au venit multe bune, cateva rele care s-au transformat in ceva bun…una peste alta, pana acum, pot sa zic ca ESTE un an bun pentru noi. Atat sufleteste, cat si spiritual. Dpv material lucrurile au stat cam asa: am avut exact cat ne-a trebuit. Intotdeauna e loc de mai bine dar poate ca nu e intamplator ca s-au derulat astfel lucrurile.
Mă bucur pentru tine, din tot sufletul. 🙂 Te pup, cu drag.
Acest inceput de sfarsit de an, Adela, cred ca toti ni-l dorim linistit, alaturi de cei dragi.
Nu uitam nici animalutele… 😛
Pingback: LUMI PARALELE (1) « Carmen Negoiţă FOTOGRAFII ŞI GÂNDURI
fie că recunoaştem sau nu suntem mai bogaţi de la an la an, măcar sufleteşte că altminteri e jale:)
săptămână frumoasă adela:)
Mulţumesc, dragul meu, la fel îţi doresc. Da, aşa ar trebui să ne îmbogăţim măcar sufleteşte.
Pingback: Năbădăiosu` şi jucuriile « Cristian Dima
Pingback: Un viciu rar « Blogul lui Teo Negură
Nu stiu daca am devenit mai bogat, material habar n-am si nici nu ma intereseaza foarte tare… Spiritual, da, cred ca am invatat sa iubesc, mai si scriu uneori… e bine 🙂
Un om bogat nu este neapărat un om fericit.
Un om fericit, însă, nu are cum să nu fie bogat.
Ioan Gyuri Pascu
Perfect adevărat. Bine ai venit în vizită! 🙂