M-am tot întrebat ce aş putea să scriu despre ceea ce s-a-ntâmplat la Maternitatea Giuleşti. Iniţial, am vrut să nu scriu nimic. Pentru că nu ştiu cum s-o fac. Ce simt? Durere, disperare, neputinţă, teamă, furie… Cuvinte seci.
Nu vreau decât să aprind câte o lumânare pentru aripile de îngeri, arse, să mă rog pentru ei şi pentru părinţii lor.
Rugăciuni şi lumânări. Atât. Mai mult, nu pot.
Noaptebunacopii's Blog 
Dumnezeu să-i odihnească în pace!
Dumnezeu să-i primească in impărăția lui!
Pingback: Aripi de îngeri, arzând… - Ziarul toateBlogurile.ro
Copiii, prin virtutea inocentei, ajung la Dumnezeu fara nici o problema, cel putin asta’i parerea mea!Dar ce ne facem cu sistemul??? Ce se v’a schimba ca in viitor asemenea tragedii sa nu se mai repete? A da vina pe’o sora medicala e nu mumai un act de injustitie dar si un act de lasitate si iresponsabilitate a tuturor celor care aveau datoria sa preintimpine asemenea catastrofe.Intr’un sistem medical unde pacientii isi aduc mincare de acasa, trebuie sa’si cumpere singuri medicamente si trebuie sa de’a mita pentru a fi tratati,si unde medicii si surorile medicale au salarii mai mici decit soferii de la Transportul in comun, asenea tragedii n’ar mai trebuii sa mire pe nimeni! E „normal” ca dupa 20 de ani de jaf,coruptie,si proasta administrare, asemenea lucruri sa se intimple!Mai important decit trecutul este prezentul, iar mai important decit prezentul este viitorul! Ce schimbari v’a face actualul guvern, s’au guvernele viitoare,ca sistemul medical roman sa iasa din situatia deplorabila in care se gaseste ca sa se poata compara, rezonabil, cu sistemele din celalalte tari europene? Ramine de vazut si de sperat!
Dacă ai şti, Marian, că mă apucă tremuratul numai dacă băieţelul meu începe să strănute, pentru că, gândul că aş putea fi nevoită să ajung cu el la spital, mă înnebuneşte. Mi-e groază să mai trăiesc în ţara asta, din toate punctele de vedere.
si noi ne indreptam rugaciunile spre cei cei s-au ridicat la ceruri si spre cei ce lupta pentru viata lor. Dumnezeu sa-i aiba in paza, pe ei si pe familiile lor!
… din pacate asta e tot ce putem face!
Sper sa plateasca vinovatii… cu toate ca din ceea ce am citit aici: http://www.antena3.ro/romania/ancheta-la-giulesti-in-urma-unui-scurt-circuit-usile-sectiei-de-reanimare-s-au-blocat_105501.html , imi pare ca se incearca o musamalizare…
Am înteles ca o familie venise aici tocmai pentru ca auzisera ca e un spital bun.
As vrea sa pot sa fiu mai tare si sa pot spune mai multe,dar vad ca nu mai e de trait în tara asta.Cum am mai zis,cine supravietuieste în Romania e declarat erou.
Încep din ce în ce mai mult să spun că viaţa în România e ca ruleta rusească. 😦
Nici nu exista cuvinte prin care sa poti exprima ce simti in astfel de momente.
Dar eu nu ma pot impiedica sa simt o razvratire surda in mine, si sa pun la indoiala totul in clipe de astea… cum poate fi viata asta atat de nedreapta? De ce?
Asta spuneam şi eu. Nu am putere să exprim ce simt.
Pingback: Exista viata dupa tragedia de la Giulesti? | Blogul Cojocarilor