Am creioane colorate
Am multe creioane colorate şi, de le-oi folosi pe toate, voi face un desen mare, pentru doamna educatoare. Cu ce să-ncep, oare? Cu galben, voi face un soare. Soarele este un astru. Urmează, deci, un cer albastru. Albastră este şi marea. Îmi place tot mai mult culoarea. Cu roşu, ce-aş putea desena? O gărgăriţă şi o floricea. Cu verde, iarbă şi frunze desenez, cu maro, trunchiul copacului colorez, portocaliu, voi face un fluturaş, cu negru, un gândăcel şi-un greieraş. Cu un pic de mov cochet, voi desena un zmeu perfect, ce zboară, peste toţi şi toate, pe aripi de vânt, departe. Iar, mai în zare, un curcubeu va face, din desenul meu, un tablou adevărat ce aşteaptă a fi-nrămat.
Din categoria copil, poezii, poezii pentru copii
Pingback: Am creioane colorate - Ziarul toateBlogurile.ro
Pingback: Mirela Pete. Blog » Blog Archive » Vedi Venezia! ( II)
Pingback: Cotitură | Ioan Usca
Mereu mi-am dorit sa am talent la desen.N-a fost sa fie 🙂
Şi eu, şi eu. Şi la muzică. Şi… n-am.
Pingback: Șansă – Sânge balcanic (123) poem « Cosmin Stefanescu's Blog
Pingback: Cercul închis « Blogul lui Teo Negură
F frumos. Cred ca lui Victor i-a placut mult!
Mulţam. Da. 🙂
Și de pui un strop de roz
Vrăjitor va fi – din Oz!
p.s. Este minunat jocul vostru!!!
Da, puteam să pun şi un pic de roz. 🙂 Victor mi-a mai sugerat că mai puteam să fac şi o albinuţă, cu galbenul ăla. 🙂
Poate într-un alt tablou.
Pingback: Ofensă | Caius
Pingback: Și totuși se învârte – Sânge balcanic (124) poem « Cosmin Stefanescu's Blog
Pingback: Trebuie să rămân la lumină « Ada Pavel's Blog
Pingback: Trebuie să rămân la lumină « Andra Pavel