În grădină, printre urzici, şi-a făcut casă un arici. Competiţia e mare: cine-nţeapă cel mai tare? Azorel cel curios, – ce, tocmai, a păpat un os – vrând să afle ce mişcă aici, adulmecă printre urzici. „-Ham, schelau! – se aude-ndată, de s-a trezit grădina toată, – ham, ham şi hamuleu, ce s-a-ntâmplat cu botul meu?” Botu-i se umflă tot mai tare şi se face mare, mare. Azorel e supărat nici nu ştie ce l-a-nţepat. Urzicile-n vânt jucăuşe sau ariciul cu ale lui ţepuşe? Ce crezi tu, copil frumos, cine l-a-nţepat pe Azorel cel curios? Cu urzicile a avut de-a face sau cu ariciul, ghem de ace? Orice ai crede, ia aminte, curiosul află multe doar gândind bine-nainte!
Ariciul l-a intepat.Fara indoiala 😀
Foarta frumoasa poezia.Morala e pe masura.
🙂 Sau poate şi ariciul şi urzicile. 🙂
Pingback: ANUNȚ «
Nu.Singurul vinovat era ariciul.Imi mentin afirmatiile 😀
Îţi plac urzicile, văd eu. 🙂 Ceea ce e bine. 🙂
Off 😦
Mai bine tineam cu ariciul.
🙂
m-am pomenit si eu aici,
linga catel, printre urzici;
bietul de el e suparat –
astazi dublu a incasat –
ghimpi iuti de la urzici,
pupic cu ac de la arici.
Ai şi tu grijă, dacă te-ai pomenit „lângă căţel, printre urzici”. 🙂
Eşti fantastică. Nu cred că ai reuşi să scrii ceva fără să strecori şi o învăţătură nici dacă te-ai chinui. Bravo.
Mulţumesc frumos. 🙂
Adele nu incetez sa ma minunez, cum treci tu de la poezia esenta de viata,la cea de copii.Singura explicatie care o am ar fi, ca acasa ai doi copii,al doilea fiind tu.Cu bine.
Mulţumesc, prieten drag! Dacă sunt şi eu un copil?! Hm… am învăţat să fiu, datorită lui Victor.
Numai bine şi ţie.
foarte frumoasa poezioara.De abia astept sa ii pot spune si lui Andrei poezii,pe care sa le si inteleaga 🙂
Cred că nu-i prea devreme să începi. Îi vei stârni curiozitatea şi vei putea să-i explici cam despre ce ar fi vorba. Sunt sigură că ar fi încântat. 🙂
Mulţumesc frumos pentru aprecieri.
Vă pupăm.
Versuri plide de savoare,
Rânduri scrise pe o floare,
Cu urzici ne-ai delectat,
Azorel s-a urzicat
Fiindcă-i curios din fire,
Cercetează cu uimire,
Tot ce-n calea lui se-arată…
Zile pline de iubire!
🙂 Mulţumesc, la fel, draga mea. Deşi urarea mea este deja pleonasm. 🙂
Frumoasă poezie… Dacă și-a băgat boticul unde nu trebuia…
Păi nu? 🙂
Ce fericit este Victor cu o asa mamica!
Cred ca se distreaza cand ii reciti poeziile scrise pentru cei mici! 🙂
El a ghicit cine-i vinovatul?
Da, mă pune mereu să i le spun. Ba chiar le-a învăţat. Şi, apoi, le discutăm împreună şi începe şi el să compună. 🙂
Sa ne arati cam ce a compus!
Cei mici au idei nastrusnice!
Si eu o puneam pe mama sa-mi tot recite „Zdreanţă” de Tudor Arghezi .
Imi placea cum imi recita cu intonatie, gestica…ma facea parca sa fiu prezenta acolo „la locul faptei” . 😉
Puteam să-l înţep şi eu… 🙂
Cred că, mai degrabă, să-l zgârii. 🙂
Pingback: Regina arkudă şi amuletele puterii « Ioan Usca
Gabriela, încercările lui Victor le găseşti la etichetele „poeziile lui Victor” şi „poezii pentru mami” 🙂
Am gasit ceva frumos pentru Victor:
😛 sper sa-i placa! 😉
Mulţumim. 🙂 Da, îi place. A văzut, deja, Pisicile aristocrate.
Te pupăm.
Frumooos! Şi foarte amuzant! Cum de nu ţi-am descoperit blogul pana acum?!!! 🙂
Mulţumesc frumos şi bine ai venit! Te mai aştept. 🙂
Urzicile fac bine!
Cat despre arici, se apara si el. Cum poate!!
Da, fac bine urzicile, zice-se la reumatism, asta dacă nu-s făcute ciorbă, ceai sau mai ştiu ce… 🙂
Dar, la curiozitate…. 🙂
Pingback: Meditația de luni « Gabriela Savitsky
Pingback: Încă « Nataşa
Pingback: Sensul vieţii « Ioan Usca
Pingback: Poveşti intrate la apă – Nimic « Link-Ping
Pingback: Eroului necunoscut – Sange balcanic (75) poem « Cosmin Stefanescu's Blog
Pingback: Link-uri interesante ! « Lamaieacra's Blog