Of: mi-ar place [sic!]* sau mai bine prefer [sic!]…


Că tot voia să ştie Victor ce am de spus. 🙂 Să spun, deci! Nu-i aşa că aţi prefera să auziţi, de fiecare dată, mi-ar plăcea” ?

Şi nici nu-i greu. La infinitiv, verbul este „a plăcea” şi nu „a place”. Dacă se reţine asta, restul e o joacă. Verbul face parte din grupa a II-a de verbe, adică a acelor care au terminaţia „-ea” şi nu din grupa a III-a – terminaţia „-e„. La fel cu „a vedea”, „a avea”, „a cădea„.

Condiţionalul optativ al verbului se formează cu ajutorul verbului auxiliar „a avea” + infinitivul verbului de conjugat.

Astfel:

(mi-) ar plăcea, (ţi-) ar plăcea,  (i-) ar plăcea, (ne-) ar plăcea, (v-) ar plăcea, (le-) ar plăcea – şi, deci, nu (mi-, ţi-, i-, ne-, v-, le-) ar place (că doar am stabilit că infinitul verbului – adică modul în care se găseşte verbul „în starea lui pură”, să zicem, este „a plăcea„).

Acelaşi lucru pentru „a vedea„, „a cădea„, etc.

aş (ai, ar, am, aţi, ar) vedea/cădea şi nu aş (ai, ar, am aţi, ar) vede/cade,

spre deosebire de „a face” şi nu „a făcea”.

cond. optativ: aş (ai, ar, am aţi, ar) face, fiind incorect, deci, aş (ai, ar, am, aţi, ar) făcea, verb pe care, probabil îl iau ca „model” cei care spun „mi-ar place”.

Buuun! Şi, acum mi-ar plăcea să lămurim şi „mai bine prefer” sau „prefer mai mult”.

a prefera = vb. I. Tranz. A da întâietate sau precădere unui lucru unei situații sau unei ființe, în raport cu altceva sau altcineva; a considera ceva sau pe cineva mai bun, mai valoros, mai important etc., în raport cu altceva sau cu altcineva; a aprecia mai mult ceva sau pe cineva (conform DEX-ului).

Astfel, dacă spunem: „Mai bine prefer să văd un film, decât să învăţ la gramatică.” sau „Prefer mai mult să văd un film, decât să învăţ la gramatică”,  nu facem altceva decât să „comitem” un pleonasm (exprimarea unei idei folosind mai multe cuvinte decît este necesar, astfel încît sensurile cuvintelor folosite se suprapun parţial sau total, însemnând acelaşi lucru), devenind, astfel, redundanţi în exprimare.

Dacă am folosi  expresiile separat, am avea acelaşi rezultat:

Decât să învăţ la gramatică, mai bine văd un film. (este de preferat să văd un film, acţiunii de a învăţa la gramatică).

Prefer (îmi place mai mult, consider că este mai bine) să văd un film, decât să învăţ la gramatică.

Cam atât cu of-ul de azi. Dacă aveţi completări, observaţii, etc., mă găsiţi aici. 🙂

* Sic (iniţial sicut) este un cuvânt al limbii latine, cu semnificaţia de „astfel”, „ca atare”. Este folosit în texte literare pentru a marca situaţii neobişnuite sau incorecte de ortografie, sintaxă punctuaţie şi pentru a evita perceperea lor drept greşeli de tipar. De regulă, se notează între paranteze drepte, scris cu caractere cursive (astfel: [sic]) sau cu un semn de exclamare alături (astfel: [sic!]).

Anunțuri

25 comentarii

Din categoria campanii, limba română

25 de răspunsuri la „Of: mi-ar place [sic!]* sau mai bine prefer [sic!]…

  1. F bune precizarile, in special cea despre sic. Desi stiam vag la ce se foloseste, ii cam uitasem .

    Dar despre „mai superior” ce spui? 🙂

    Zi frumoasa!

  2. adakiss

    Mulțumesc pentru lămurirea cu „sic”… Eram eu nelămurită…

  3. Mi-ar place [sic] sa deie[sic] Dumnezeu o zi in care toata lumea sa vorbeasca corect. 😀 Buna lamurirea cu [sic].Multumim!

  4. si mie mi-ar placea sa citesc „vorbe curate”, insa, pe web nu este atat de simplu!

  5. Nici la orele de limba romana nu invat atatea lucruri. 😀

  6. Pingback: Mai aproape de cer « Ҩ Gabriela Elena

  7. Pingback: Rondul de noapte « Ioan Usca

  8. Frumoasă gramatică mai avem! Păcat că rămâne misterioasă pentru mulți…

  9. Stii ce e mai trist, de fapt? Ca exista oameni care nu recunosc si nici nu accepta ca pot sa greseasca. Eu chiar am fost corectata de multe ori atunci cand scriam (asa cum fac mereu! [sic!]) ” mi-ar placea ” si nu ” mi-ar place „. Uneori am dispozitia necesara pentru a intra intr-un conflict si-a ajunge sa demonstrez punctul de vedere dar se intampla si sa simt ca n-are nici un rost sa-mi bat capul… cu anumiti oameni. Care oricum nu vor admite ca buna o alta opinie.
    Oricum, eu stiu ca mereu e ceva de invatat… asa ca, multumim frumos.

    • Draga mea, aşa cum am mai spus, toţi avem de învăţat, în fiecare zi, câte ceva. Toate aceste postări – pentru că nu vreau să le numesc lecţii, întrucât nu vreau să dau lecţii nimănui – sunt manifestul meu pentru susţinerea vorbirii corecte a limbii române. Cineva îmi spunea că lupt cu morile de vânt. Probabil. Dar nici nu pot renunţa. Dacă şi o singură persoană consideră că i-au folosit, atunci, mă declar mulţumită. De asta şi încerc să le explic un pic altfel şi nu chiar ca la carte. În concluzie, plăcerea este de partea mea. 🙂

  10. mai este si greseala aceea des intalnita : „aiba”/”aibe” ( a avea )….foarte mult aud ca lumea foloseste „aibe” si ma zgarie oribil pe creier :))

    • Bine ai venit, Flavia! Da, ai dreptate, mai este şi aceea. Eu adun tot ce pot şi, apoi, disec. Şi, cu ajutorul vostru, încerc să fac valuri. Poate-poate, cine ştie?

      Cu prietenie, Adele

  11. Hei, mulţumesc pentru dedicaţie (şi ping). Cum ziceam şi prin alte părţi, faci o treabă excelentă cu lecţiile astea de gramatică. Învăţăm cu toţii câte ceva de la tine, mereu. Eu nu ştiam faza aia cu Sic! spre exemplu. La partea cu preferatul am o mică nelămurire: e cumva un soi de grad de comparaţie sau sunt eu mai tâmp decât tâmpii amintiţi în celălalt comentariu? 🙂
    Sper să mă fi revanşat pentru greşeală şi pentru omisiune prin comentariul ăsta. Şi prin scuzele publice pe care ţi le aduc acum.
    Serios acum, nu fac mişto, nu sunt duşuri reci. Pur şi simplu aşa sunt eu ironic cu toată lumea. Cred că deja ai început să te obişnuieşti cu mine şi să ştii că respectul ce ţi-l port e intrinsec, independent de ceea ce mai depitez eu uneori.
    Te salut.

    • 🙂
      Şi eu, cum spuneam, îţi mulţumesc pentru aprecieri, fie ele şi ironice. 😉 Glumesc. Nu mă deranjează ironia. Să vezi cum mă ironizez eu (auto-, deci. :)). Nu era vorba de mulţumitul pentru ping.
      Referitor la „a prefera”: a prefera = a dori mai mult ceva, în detrimentul altui lucru, fapt, etc. (într-o explicaţie mai simplistă). Deci, nu-şi mai are rost „mai mult” sau „mai bine”. „prefer mai mult (mai bine)” – e ca aia cu „babă bătrână”.

  12. mie mi-ar placea sa vina „cineva” cu un proiect de lege pt. baietii astia ai nostri gen demnitari, senatori, primari „care este” ei…prin care sa-i oblige sa citeasca si ei macar o ora pe luna bloguri de genul asta.
    De furat oricum or sa fure dar ma gandesc ca poate odata cu invatarea gramaticii se imbunatatesc si explicatiile lor…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s