Pictează-mă aşa cum mă priveşti acum:
în lumina aceasta albastră,
ce-mi curge pe buze,
pe gât şi pe sâni!
Fă timpul să tacă
şi pune-mi-l în palmă,
pentru a-ntregi tabloul.
Desenează-mi conturul cu buzele,
iar ochii în cărbune.
Din două tuşe, împleteşte-mi părul cu raze de lună,
în două cosiţe ce-or să cadă
pe umerii rotunjiţi
de căuşul mâinilor tale.
Buzele… ei, bine, buzele
lasă-le să tremure de cuvinte…
Eu te voi privi ca o Monalisă răsfăţată
şi te voi răsplăti
aşternându-ţi, la picioare, inima.
Noaptebunacopii's Blog 
O poezie plina de culoare. Sensibila si senzuala ..completa !
Îţi mulţumesc, cu o îmbrăţişare! 🙂
Mi-a placut. Mult, mult! Multumesc din inima! 🙂
Eu îţi mulţumesc, din inimă! 🙂 Bine ai venit! 🙂
De fapt, sa te regaseasca, sa te reinventeze cu dalta, cu penelul, cu inima. Frumos! Frumos, dar greu! O Monalisa, nu poate fii plagiata.
🙂
Monalisa poate fi recreata, fara sa fie plagiata si de fiecare data, e aceeasi, unica in multiplicarea ei!!… pentru ca fiecare femeie poarta o Monalisa in sine, e nevoie doar ca orice barbat sa posede o scanteie din genialitatea lui Da Vinci….greu?..poate…..insa posibil…
Adele, esti extraordinara!!..De s.ar mai naste odata Eminescu, ar fi onorat sa te cunoasca!! Felicitari!!
Lotussarina, eşti mult prea generoasă, mă copleşeşti. Mulţumesc. Costang este tatăl meu şi, pentru el, sunt Monalisa cea autentică. 🙂 De asta a spus, ce a spus: a fost modul lui de a-mi spune că sunt unică. 🙂 Pentru el, ei, părinţii mei, desigur.
Iar eu doar l.am completat, nu l.am contrazis, draga Adele….chiar esti unica! 🙂
A, ştiu, nici nu m-am gândit că l-ai contrazis, draga mea. 🙂 Pentru ei, părinţii mei, sunt unică.
Pingback: Inspirație « Gabriela Elena
Pingback: O mie şi una de zile – 2 « Ioan Usca
ce versuri…o Monalisa rasfatata:)
Sper că ţi-au plăcut. 🙂