În primul rând, la mulţi ani, frumoşi şi fericiţi, TUTUROR COPIILOR!
De asemenea, la mulţi ani şi vouă, copiii de altădată, cei care, uneori, sunteţi „à la recherche du temps perdu „! Mie, şi acum, mama îmi dă telefon de 1 iunie să-mi spună „La mulţi ani”. 🙂
Şi, apropo, de copilărie, ce vă aduce aminte, cel mai bine de ea? Un gust anume – precum madlena lui Marcel Proust -, un miros anume, o floare, un cuvânt, o melodie? Ce vă poartă, înapoi, în timp şi vă face să zâmbiţi sau să vă întrebaţi: „Unde eşti, copilărie, cu pădurea ta, cu tot?”
Luaţi-mă, deci, de mână şi haideţi:
Ce ziceţi, îmi daţi mâna voi, toţi?
Cosmin Ştefănescu’ Blog
http://adakiss.wordpress.com/
http://alexandrescudaniela.com/
http://anaveronica.wordpress.com/
http://andreihappyday.wordpress.com/
http://aressink.wordpress.com/
http://blog-pierdut.blogspot.com/
http://bucurestiuldevis.blogspot.com/
http://bucurvictor.wordpress.com
http://calinhera.wordpress.com
http://cartidragi.blogspot.com/
http://cojocarii.wordpress.com/
http://cronicainfinitului.wordpress.com/
http://cuura.ro/
http://danangibslife.blogspot.com
http://daniotil.ro/
http://dianaalzner.blogspot.com
http://dmd-familia.blogspot.com
http://eclpsademart.wordpress.com
http://edituramateescu.wordpress.com
http://frunzalaura.wordpress.com
http://gabrieladsavitsky.wordpress.com
http://gabryellehelen.wordpress.com/
http://ganduripentrunoi.wordpress.com
http://geaninalisandru.wordpress.com
http://incertitudini2008.blogspot.com/
http://ivanuska.wordpress.com/
http://jumatati.blogspot.com/
http://jurnalulmissouri.blogspot.com
http://ladyioiscooking.wordpress.com
http://linkping.wordpress.com
http://lisandrulisandru.wordpress.com
http://maccumac.blogspot.com/
http://mirelapete.dexign.ro/
http://mtorsan.blogspot.com
http://natashauska.wordpress.com/
http://oanastoicamujea1.wordpress.com/
http://opritiplanetavreausacobor.wordpress.com
http://orfiv.wordpress.com/
http://proatitudine.ro/
http://paulgabor.com
http://pisicaroz.ro
http://puzderiedevise.wordpress.com/
http://relaxare.wordpress.com
http://shorichitz.blogspot.com/
http://singleoneshot.blogspot.com/
http://starsgatescopiiimarisimici.blogspot.com/
http://stropidesuflet.wordpress.com/
http://sufletdefemeie.wordpress.com
http://teonegura.wordpress.com/
http://totuldesprecopii.wordpress.com/
http://tudorchirila.blogspot.com/
http://vanillamoon.wordpress.com/
http://www.ciutacu.ro/
http://www.mircea-badea.ro/blog/
http://www.paulbalanca.blogspot.com/
http://www.tocanadecuvinte.blogspot.com/
http://zbateri.blogspot.com/
Noaptebunacopii's Blog 
hehe….multe…dar cel mai mult dintre toate….dudele mancate pe acoperisul cotetului de gaini de la bunici. De ne mozgoleam si ne faceam negri din cap pana in picioare. Stateam acolo si mancam pana ne lua burta si trebuia sa mergem in fundu’ curtii…..Cand trec pe strada pe langa cate un dud si vad cum s-au storcit fructele pe trotuar si au facut pete negre, mi-aduc aminte de asta. Si tare m-as cocota in pom sa trag un ospatz 🙂
Şi cine te opreşte? 😛
La multi ani, Victoras! Sanatate multa. 😉
Eu imi aduc aminte cu drag de copilarie cand pun mana pe cate o carte de aventuri d-ale lui M.Zevaco. Le citeam cu nerabdare. Savuram fiecare cuvintel. Si, cel mai adesea, la lumina lampii (la bunici). Dar si cantecele populare, pe care le fredonam, din repertoriul Mariei Lataretu sau Ileana Sararoiu.
Imbratisari si pupici de la Stefanutz. 😉
Daaa, Zevaco!!! Vă pupăm şi noi, adică Victor şi mama lui Victor. 🙂
Scuze pentru dublarea mesajului. Incercam sa corectez ceva si credeam ca nu s-a produs alipirea primului mesaj gresit.;)
Nu-i bai. 🙂 Mi se întâmplă şi mie. De altfel, unul dintre ele l-am eliminat, sper că nu te superi. 🙂
Mersic. Desigur ca nu. 😉
La multi ani, copii mici si mari, mamici si tatici, cu suflete frumoase!
Am o poveste!
La mulţi ani tizului meu! Şi ţie felcitări pentru noul look. Ai ales tema pentru că se potriveşte cu coperta cărţii, zi drept! 🙂
În privinţa amintirilor din copilărie, hmmm, sunt atât de mute încât nu ştiu pe care s-o aleg. Cred că, în general, atmosfera sărbătorilor de iarnă reuşeşte să mă transpună cel mai bine în universul copilăriei.
Mulţumesc pentru urări şi felicitări. Sincer, nu, nici nu m-am gândit. Tot caut o temă care să-mi placă şi tot probez de când am început să blogger-esc, adică de prin februarie. 🙂 Dar bună ideea cu „potriveala”. Un motiv un plus să nu o schimb prea repede. 🙂
Apropo de copertă, salveaz-o şi pune-o p-asta: http://bucurvictor.files.wordpress.com/2010/06/new-image.jpg
Am modificat-o să se încadreze în bara ta de widgets, fără să mai taie din ea.
🙂 Mulţumesc mult, dragul meu!
Îţi mulţumesc pentru întrebare, dar nu ştiu ce să răspund. Acum mă simt atât de obosită şi am atât de multe de făcut încât copilăria pare să fi fost a altcuiva… 😦
😦 Cunosc sentimentul. E chiar acut. Dar, îndrăznesc să sper că mai merităm şi noi măcar o clipă de răgaz.
Bradul adus de mama de la munte, in portbagajul masinii, plantat in fata casei bunicilor (chiar am scris despre el intr-o postare mai veche). Doi ani am crezut ca s-a uscat. Apoi, mama s-a prapadit. Abia atunci, bradul rebel, si-a amintit ca trebuie sa inverzeasca. De bradul acela imi este cel mai dor!
La mulţi ani! Iată-ne prezenţi la hora copilăriei! Sunt momente în care ne aducem aminte de bucuriile acelor vremuri şi de absenţa grijilor…
Bine ai venit! Te aşteptam. 🙂
Pingback: LA CAPĂT DE LINIE, SPERANŢA… (14) «
Nu stiu daca sunt printre invitati, insa ma prind si eu in joc. E necesar sa ma devii copil. Fiindca a fi om mare e cam dificil in zilele noastre…
Ce bine că ai venit! Bineînţeles că eşti invitat. 🙂
La multi ani tuturor.Am amintiri amestecate,dar cele bune sunt mai multe.Drumurile mele nesfarsite prin Bucuresti in mod special cu bicicleta.Ciclismul de velodrom de la Dinamo.Calatoriile minunate cu tata cu motoclcleta.Toamna pe vechile strazi.Bunicile mele mamoase.Mirosul rufelor uscate la ger.Dulceata de nuci verzi.Zmeele inaltate si pierdute peste n. strazi.Muzica facuta la Palatul Cotroceni(Copiilor)Taberele scolare cu focuri de tabara si drumurile cu trenul cu aburi.Primele zile de scoala si primele zile de vacanta.Bibliotecile de cartier miraculoase…….Sa va fie bine tuturor.
O, daaaa, dulceaţa de nuci verzi. Şi mie îmi aduce aminte de copilărie. Şi zambilele, de asemenea. Şi, vorba ta, multe altele şi bune şi mai puţin bune.
La multi ani lui Victoraş. Ii doresc să fie sănătos şi fericit!
Mulţumim. La fel şi nepoţeilor tăi!
Multe sunt amintirile legate de copilărie. Ca orice copil am făcut multe pozne, însă ce mă face să zâmbesc e cea legată de momentul când am aruncat morcovii la gunoi, imediat după ce mama ii cumpărase și așezase în cămară. La Mulți Ani,tuturor copiilor!
🙂 Bine ai venit, Cristian! Ce ai avut cu morcovii, totuşi? 🙂
Nu puteam să îi văd în ciorbă. Nici cu verdețurile nu prea eram eu prieten, dar acum nu puteam să obiectez chiar la toate cele:)
🙂 Şi Victor – băieţelul meu – mai obiectează. Dar încă nu mi le-a aruncat.
La mulți ani! Și uite că mama ta mă înțelege, toți suntem copii dacă există cineva care are grijă de noi 😉
Ei, mama mea nu mai are de mult grijă de mine. 🙂 Dar voi rămâne copilul ei, indiferent de vârsta pe care o am sau o voi avea. De copilul din noi, trebuie să avem fiecare grijă. Este singura noastră şansă de supravieţuire, într-o lume răsturnată şi murdară.
Daaa! Așa e!
La multi ani!
Multumesc, ma gandesc si-ti raspund 🙂
🙂
La mulţi ani, Victor! Te ţin de mână pe tine şi pe Mami. 🙂
Ce bine ne pare!!!!! 🙂
Dragă Adela, se spune că atunci când te desparți de copilărie, te despați și de cea mai curată fericire…Unora le este ușor să rămână mereu copii și poate că sunt mai fericiți așa.
Îmi amintesc de serile geroase de iarnă, când așteptam un Moș care a încetat să existe, atunci când am crecut, rămânând doar iluzia și cadoul… îmi amintesc patinele, lângă lacul înghețat și lucios(acum secat, desecat!) înconjurat de sălcii pline de chiciură, ca într-o feerie! Sania și vocea tatălui meu (RIP…) care ne dădea, pe mine și pe fratele meu, pe derdelușul cel mare…prima noastră locuință, cu o mare de iarbă tivită cu trandafiri, ale căror petale erau ”ruj” pentru pințesele care deveneam noi, micile prietene, în jocurile noastre…marea și nisipul, lipsa de griji, vocea bunicii, a bunicului, liliacul și ouăle roșii de Paști, pantofii de lac cu care mă mândream peste tot primăvara, libertatea și înghețata la cornet, mâncată pe furiș…cățăratul în cireși și vișini sau adunatul de zmeură, într-o pădure de zmeură din curtea unui castel, locuit de o rudă…desenatul pe orice: pereți, asfalt, foi, cărți, draperii și uși de dulapuri, fără să fiu certată, că erau capodopere (așa susține mama și acum), rochițele albe cu trandafirași roz și pălăriile de pai, luate la plajă…alergatul fără oboseală, de-a lungul câmpiilor cu flori, culesul frăguțelor, zarva și cântecele, toate astea îmi aduc copilăria aici, ca pe o tipsie de aur, care nu va rugini niciodată.
La mulți ani copiilor de ziua lor, 1 IUNIE! Fericire și sănătate copiilor, bucurii și viață fără griji! 🙂
Oooo, superbă copilărie!!!!
Ştii cum spunea Constantin Brâncuşi: „Atunci când încetăm să mai fim copii suntem deja morţi” .
Te pup, Mirela.
Nu stiu daca iti mai aduci aminte,melodia asta mi-ai lasat-o si mie la comentarii la unul dintre primele mele articole de pe blog.
La multi ani le spun si eu tuturor copiilor dar si celor care desi nu mai sunt de multa vreme copii,inca mai pastreaza intr-un colt al sufletului o bucata din ceea ce se cheama ”copilarie” !
Bineînţeles că-mi aduc aminte. 🙂
Chiar mă gândeam că s-ar putea să-mi reaminteşti acest lucru. 🙂
Mie îmi place foarte mult.
Imi aduc aminte si de cele mai neinsemnate lucruri.Ma intristez cand mai incerc sa-i aduc aminte cuiva de ceva si el sa uita la mine cu indiferenta si zice: ”Nu mai stiu.”
Chiar daca a fost un lucru marunt,neimportant,ceva din mine cred ca nu vrea sa uite unele lucruri.
In timp oamenii mi-au dat de inteles ca e un defect si nu are rost sa-mi ”ocup” mintea cu asa ceva.
Dragă Andrei, nu te schimba pentru că vor oamenii. Schimbă-te sau schimbă la tine doar ce crezi că trebuie schimbat. Ştiu că e greu să fii altfel decât grămada, mai ales, la vârsta ta. Dar mergi înainte! Baricadează-ţi sufletul cu gândurile celor care te susţin şi care te iubesc, iar restul… ducă-se!
La multi ani, copii de toate varstele! 🙂
Raspund si eu invitatiei tale de a ne unni mainile in hora copilariei.
Cu bucurie voi topai alaturi de toti copiii, mai ales ca este ultimul 1 iunie, cand numarul anilor ma declara oficial copil… 🙂
Atunci, trebuie să ţopăi cel mai mult! 🙂
multumesc pentru intrebare si vadoresc la toti copii si copii cu sufletul toate cele bune… sunt intr-un dute vino zilele astea…ca nu mai apuc sa scriu
Pingback: Drum spre devenire…(6) « Cristian Dima
Eu imi amintesc de carti. Si mere, si paturica cu care ieseam afara… Sunt multe…
La multi ani, Victoras, la multi ani, noua, tuturor!
Copilaria? Nu pot sa-mi amintesc de ea fiinda n-am parasit-o…:)
(…un ursulet, mirosuri, situatii de tot felul, carti, o carte anume cu povesti rusesti…multe, multe…)
Pingback: In cautearea timpului pierdut… « Blogul Cojocarilor