Victor mi-a cerut salată de roşii. L-am invitat la bucătărie să o facem împreună. Ajunşi acolo, Victor, care-şi luase şi o jucărioară cu el, când îşi dă seama că nu are nimic de făcut, îmi zice: – Mami, parcă ziceai că facem amândoi salata. – E suficient că eşti, aici, cu mine. – Dacă stau cu tine, o faci mai repede? – Da, puiule. – Offf, ce mamă drăguţă eşti tu.
sau:
– Mami, eu te iubesc cu sufletul. Tu cu ce mă iubeşti?
Noaptebunacopii's Blog 
Pingback: D’ale lui Victor … drăgălăşenii - Ziarul toateBlogurile.ro
Pingback: Năbădăiosu` la ora de sport « Cristian Dima
Ce scumpic… cu ce îl iubeşti tu?
Cu toată fiinţa mea, cu fiecare celulă, cu fiecare respiraţie. Şi ştie şi el asta. 🙂
Ce dulce!! Pe mine m-a cucerit! 🙂
Pupici. 🙂
Pingback: Cireşica | Ioan Usca
tot numai suflet :)Dragutul de el 🙂
🙂
eu ți-am mai spus că mi-e drag Victor. E foarte inteligent și un scump. La fel de scumpă e și mămica! 🙂
Îmbrăţişăm, cu drag. 🙂
Pingback: Leapșa – amintiri din copilărie « Ada Pavel's Blog
imi amintesti un alt dialog de demult:
„Mama, eu daca sunt mic, am suflet mic?”
I-am spus ca sufletul creste tot odata
🙂 Frumos.
mi-s dragi copiii la varsta intrebarilor si ma distreaza modul in care ei percep lumea. :)Iar Victor e un Dragalas.
Aşa e. E fascinant să intri în lumea lor.
Pingback: Ora de sport « Un blog cu năbădăi